Acum doi ani am facut o gluma fostilor colegi de la ziarul la care lucram. Le-am expediat un e-mail de la adrian.nastase@guv.ro in care laudam activitatea sectiei economice, dar o si criticam putin, pe un ton oficial. Pana sa deconspir eu farsa, unii colegi au sunat la  purtatorul de cuvant al guvernului sa multumesca pentru e-mail.

Intamplarea, amuzanta sau nu, ascunde un adevar pe care de cele mai multe ori il constientizam prea tarziu. Pe Internet, ca si in viata reala, totul e posibil. Simtul comun spune ca un email venit de la adrian.nastase@guv.ro nu poate sa fie decat de la Adrian Nastase. De multe ori nu e asa.

Sa fim cinstiti si sa admitem ca nu doar o data am dat mai departe e-mailuri venite de la diversi amici, care le-au primit la randul lor de te miri unde. Fie ca era vorba de fotografii amuzante, de sprijinirea unui copil care are nevoie de o donatie de sange sau de o organizatie de protectia animalelor care vrea sa salveze pisicile pe care chinezii le cresc in borcan.

Motivele pentru care am apasat butonul "forward" dupa ce am inclus in campul de adrese cat mai multe contacte pot fi diverse? Poate ca in mod sincer am vrut sa sprijinim bietele pisici de exemplu, sau poate ca le-am trimis pentru ca, asa cum se spune de cele mai multe ori chiar in textul respectivelor mesaje, "nu costa nimic".

Eroare. Costa. Aceste mesaje care circula pe Internet nu sunt decat modalitati de a face rost de liste cu sute, mii sau zeci de mii de contacte. Cu cat mesajul circula mai mult pe Internet, cu atat mai multe adrese va colecta cel care l-a initiat. Metoda e simpla. Una dintre adresele respective pe la care figureaza ca a trecut e-mail-ul este in realitate un program care se executa de fiecare data cand mesajul este transmis si trimite o copie a acestuia initiatorului. Evident, cu toata lista de adrese de email. Adrese care intra in baza de date a unui spammer (acei baieti rai care ne asalteaza cu mailuri nesolicitate) sau a unei companii de direct mailing. Sa nu fim surprinsi daca dupa o vreme in inbox vom gasi e-mail-uri cu promotii, discounturi, excursii sau cine stie ce inginerii financiare care te imbogatesc peste noapte. Cum ne-au gasit, ne intrebam? Amintiti-va ca noi le-am dat adresa de mail, crezand ca nu costa nimic sa sprijinim nu stiu ce cauza descrisa cu patima in mesaj.

Exista tineri pasionati de calculatoare care se viseaza mari hackeri si care se ocupa cu colectarea de adrese de e-mail pentru companii. Sunt platiti la comision, in functie de cati oameni se vor lasa ulterior convinsi de ofertele promotionale ale companiilor respective. Nu e etic, dar nu e nici ilegal, cel putin deocamdata, sa pacalesti oamenii si sa le furi adresele de mail. Internetul nu a fost gandit ca o intreprindere comerciala, ci ca un proiect militar. 

Nimeni nu si-a pus problema securitatii si confidentialitatii informatiilor vehiculate pe net, pentru ca nu era de asteptat ca soldatii sau cercetatorii sa se fure intre ei.  Milioane de calculatoare au ajuns sa fie conectate intre ele, iar premisa pe care se face schimbul de informatie este buna credinta a utilizatorului. Totul se transfera in acest mod: filme, muzica, documente, produse din magazinele virtuale. Si chiar virusii sau programele spion care fura date personale ajung in cele mai multe cazuri in computer tot cu acordul nostru. Chiar daca arata suspect in mod evident, de multe ori tot dam click pe un email si deschidem portita de intrare unui program care ne va "omori" PC-ul.

Insa acum, mai ales in contextul e-commerce-ului, problema devine acuta. Una e sa arunci laptop-ul la gunoi sau sa reinstalezi sisemul de operare si cu totul altceva este sa ramai fara nici un ban in cont pentru ca ai fost vizitat de un hacker. Tot mai multi specialisti in IT vorbesc de "buletinul electronic", o carte de identitate care ne va insoti pretutindeni in calatoriile pe Internet. In mod sigur e neplacut sa stii ca oricine te poate vedea tot timpul. Dar, asa cum ne-am obisnuit cu agentul de cartier, poate chiar iesim cu el la o cafea, va trebui sa ne obisnuim cumva si cu "politia electronica" care ne va cere buletinul virtual la control. Viata in societate, fie ea si informationala, are pretul ei.