Dar asta era atunci. Azi, angajatii americani se confrunta cu cea mai proasta piata a muncii de la Marea Depresiune, cu cate cinci solicitanti pentru fiecare nou post care apare, si cu o perioada medie de 35 de saptamani petrecuta fara loc de munca. Totusi, Senatul a incuiat usile saptamana trecuta fara sa mai decida extinderea beneficiilor de somaj. Cum a fost posibil asa ceva?

Raspunsul este ca ne confruntam cu o coalitie a celor fara de inima, a celor fara de minte si a celor fara de directie. Nimic nu poate fi facut pentru cel dintai grup, probabil nici pentru cel de-al doilea. Dar poate ca e posibil sa risipim confuzia din randul celor care nu stiu incotro sa mearga.

Cand spun cei fara de inima ma refer la republicanii care au facut calculul cinic ca daca blocheaza orice incearca sa faca presedintele Barack Obama - inclusiv, sau poate mai ales, orice ar putea alina suferintele economiei nationale - isi imbunatatesc sansele la alegerile de la jumatatea mandatului. Nu va prefaceti socati: stiti ca asta urmaresc si ca asta va conta enorm pentru electoratul lor.

Cand spun cei fara de minte ma refer la Sharron Angle, candidatul republican pentru functia de senator de Nevada, care a insistat in mod repetat ca somerii aleg deliberat sa nu se reangajeze, doar ca sa-si poata pastra beneficiile. Un citat ilustrativ: "Se pot castiga mai multi bani din ajutorul de somaj decat daca te-ai duce sa-ti iei o slujba cinstita, dar care nu e platita la fel de bine. Am impovarat guvernul cu atatea ajutoare sociale, incat am lasat fara continut notiunea de cetatean".

Eu n-am impresia ca americanii someri sunt rasfatati; as spune mai degraba disperati. Nu cred insa ca exista vreo dovada care sa-i poata schimba perceptia lui Sharron Angle si sunt - din nefericire - o multime de alti politicieni asemenea ei.

Dar mai sunt si, speram, cel putin cativa actori politici care sunt onest dezinformati cu privire la ajutoarele de somaj - care considera, spre exemplu, ca senatorul republican de Arizona Jon Kyl avea dreptate cand a declarat ca extinderea acestora ar creste somajul, pentru ca "daca noi continuam sa le dam oamenilor ajutorul de somaj, ii descurajam sa isi caute noi locuri de munca". Haideti sa vedem de ce aceasta opinie este profund gresita.

Ajutoarele de somaj reduc dorinta de a cauta un alt loc de munca? Da: cei care primesc ajutoare de somaj nu sunt chiar atat de disperati ca aceia carora le-au expirat si pot fi putin mai simandicosi cand vine vorba de alegerea unui nou loc de munca. Cuvantul cheie aici este "putin". Studii economice recente sugereaza ca efectul ajutoarelor de somaj asupra comportamentului oamenilor este mult mai slab decat se credea pana acum.

Cand economia merge bine, efectul este real. Dar este un efect complet irelevant in situatia noastra actuala. Cand economia merge bine, iar lipsa de forta de munca limiteaza cresterea, beneficiile generoase pentru somaj pot tine somajul mai jos decat ar fi fost in alte conditii. Dar, dupa cum poate ca ati observat, acum economia nu merge bine - va reamintesc, sunt cinci pretendenti someri pentru fiecare post care apare. Reducerea beneficiilor pentru cei fara lucru ii va face si mai disperati sa-si caute de munca, doar ca ei nu pot sa ocupe posturi pe care nimeni nu le-a creat inca.

Si stati, ca mai e ceva. Un motiv fundamental pentru care acum sunt disponibile atat de putine locuri de munca este scaderea consumului. Sprijinirea somerilor, punand niste bani in buzunarul celor ce au nevoie disperata de ei, ajuta la sustinerea cheltuielilor de consum. Din acest motiv, Comisia pentru buget a Congresului considera ajutoarele de somaj o forma de stimulent economic foarte eficienta in raport cu costurile.

Si spre deosebire, sa zicem, de marile proiecte de infrastructura, ajutoarele de somaj creeaza repede locuri de munca, in timp ce lasarea acelui ajutor sa se termine, adica ceea ce se intampla acum, este o premisa certa pentru o si mai slaba crestere a pietei muncii, nu in viitorul indepartat, ci in urmatoarele sase luni.

Dar extinderea perioadei de acordare a ajutoarelor de somaj nu va inrautati deficitul bugetar? Da, putin, dar dupa cum am argumentat impreuna cu alti economisti, zgarcenia intr-o economie aflata intr-o depresiune severa nu e solutia pentru problemele noastre bugetare pe termen lung. Iar zgarcenia pe seama somerilor e si cruda, si fara niciun rost.

Asadar, exista vreo sansa ca aceste argumente sa razbata? Ma tem ca nu, in cazul republicanilor. Cum spunea Upton Sinclair, "e greu sa faci un om sa inteleaga ceva atunci cand salariul lui depinde de neintelegerea lui", spunea Upton Sinclair (sau, in acest caz, speranta lui pentru un loc in Congres). Dar sunt si democrati de centru care au marsat la argumentele impotriva ajutorarii somerilor. E datoria lor sa faca un pas inapoi, sa-si dea seama ca au fost indusi in eroare si sa faca ceea ce trebuie pentru aprobarea prelungirii ajutoarelor de somaj.