Volvo a fost creată în 1915, ca subsidiară a companiei AB SKF, axată pe producţia de rulmenţi cu bile. Assar Gabrielsson şi-a luat licenţa în economie şi a lucrat ca director de vânzări al companiei de producţie de rulmenţi SKF din Göteborg la începutul anilor 1900. Assar Gabrielsson şi-a întâlnit vechiul prieten Gustaf Larson în Stockholm, în 1924, prilej cu care i-a dezvăluit planurile sale de a lansa un nou autorism.

Gustaf Larson lucrase pentru SKF în 1917 şi 1918, iar în perioada în care l-a întâlnit pe Gabrielsson era angajat al companiei AB Galgo din Stockholm. Cei doi au făcut o înţelegere în 1924 şi au semnat un contract scris abia un an mai târziu, pe 16 decembrie 1925. În acest contract erau specificate responsabilităţile lui Gustaf în dezvoltarea noului autoturism: aspectele inginereşti ale dezvoltării noii maşini, precum şi conceperea unui plan de investiţii legat de crearea unei noi linii de producţie. Gustaf avea să fie recompensat pentru munca sa doar dacă lucrurile ar fi mers bine, după producţia a cel puţin 100 de maşini; obiectiv care a fost atins înainte de 1 ianuarie 1928.

Gabrielsson a preluat riscurile economice, iar Gustaf, în cel mai rău caz, ar fi lucrat la dezvoltarea proiectului fără să fie remunerat. Gabrielsson a folosit pentru dezvoltarea proiectului comisioanele suplimentare pe care le-a economisit ca managing director al subsidiarei SKF din Paris (1921-1922). Ideea originală prezentată de Gabrielsson către SKF era începerea unei producţii de autovehicule în scopul dobândirii de avantaje competitive de către SKF. Assar Gabrielsson a dezvoltat aceste idei în perioada în care a lucrat ca managing director al subsidiarei SKF din Paris, dar nu a reuşit să convingă consiliul director al companiei SKF că ideile sale sunt bune şi a decis să construiască o serie de 10 autovehicule din proprii bani.

Primele 10 autovehicule, modelul ÖV 4, au fost asamblate în Stockholm la AB Galco sub supravegherea lui Gustaf Larson. Assar şi Gustaf au condus chiar ei prima maşină, pe drumuri denivelate, spre sediul SKF din in Göteborg pentru a o arăta consiliului director şi a prezenta planul final de investiţii. AB Volvo a fost înregistrată în 1915 la iniţiativa lui Björn Prytz. Pe 12 august 1926 a fost semnat un contract între SKF şi Assar Gabrielsson, care stipula că toate cele zece maşini prototip, schiţele şi calculele legate de acest proiect ar trebui predate către Volvo AB. În schimb, Assar avea să primească banii pentru investiţiile făcute. Cu alte cuvinte, Assar Gabrielsson şi-a vândut proiectul către AB Volvo. Compania nu a ajuns la profitabilitate în primii ani de funcţionare, iar SKF a făcut investiţii imense pentru a menţine compania pe linia de plutire.

Spre deosebire de vânzările maşinilor de pasageri, vânzările primelor camioane produse în serie au avut un succes imediat. Compania era totuşi pe punctul de a vinde subsidiara producătoare de maşini în 1929 către Charles Nash, preşedinte al Nash Motors din SUA, dar Prytz şi Gabrielsson au reuşit să convingă consiliul director al firmei să renunţe. La finalul lui 1939, AB Volvo a avut un mic profit pentru prima dată, iar cinci ani mai târziu compania a devenit publică şi şi-a vândut majoritatea acţiunilor. SKF s-a concentrat pe dezvoltarea şi producţia de rulmenţi, activitate păstrată până în prezent, după mai mult de 100 de ani. În 1945 maşina de familie PV444, cu un nou design, a fost lansată şi a avut un succes imediat. Assar Gabrielsson şi-a menţinut funcţia de managing director al AB Volvo până în 1956, când a devenit preşedinte al consiliului director (CEO) al grupului Volvo, funcţie în care a rămas până la moartea sa, în 1962.