Oamenii de specialitate ştiu foarte bine care este situaţia şi cum sunt găsite portiţe pentru a nu fi achitate contribuţiile sociale la valoarea reală. Aşa cum multinaţionalele fac tot posibilul să micşoreze masa impozabilă şi să plătească cât mai puţin impozit pe profit cu ajutorul marilor consultanţi fiscali, companiile private româneşti găsesc mijloace pentru a achita cât mai puţin CAS (Constribuţie de asigurări sociale) şi CASS (Contribuţie de asigurări de sănătate). Pentru a plăti un salariu net de 1.000 euro (5.000 lei), costul total al angajatorului, care este foarte apropiat de noul salariu brut, este de 1.700 euro (8.750 lei). Se consideră că cei 3.750 lei suplimentari - care reprezintă în primul rând CAS (25% din salariul brut) şi CASS (10% din salariul brut) sunt bani „aruncaţi“ în oala comună a bugetului, care nu reprezintă un beneficiu real pentru salariat.

Din păcate, de multe ori şi salariaţii acceptă plăţi colaterale sau diverse formule de contract în loc de contractul de muncă, pentru că nu au de ales.

Conform datelor obţinute de Ziarul Financiar, în februarie 2021 existau 1,58 milioane de salarii minime dintr-un total de 5,55 de contracte de muncă înregistrate, ceea ce înseamnă o proporţie de 29%. Este greu de crezut că 1 din 3 contracte de muncă este pe salariul minim în mod real. Sumele suplimentare se plătesc din dividendele obţinute de proprietarul companiei sau, în cazul salariilor mai mari, direct prin contracte de prestări servicii cu SRL-uri deţinute de angajaţi, „costul” fiind de doar 6%, adică impozitul pe cifra de afaceri (1%) şi impozitul pe dividende (5%).

Dacă doar 500.000 din cele 1 milion şi jumătate de contracte pe salariul minim ar fi înregistrate la nivelul unui salariu mediu brut de 5.500 lei, atunci încasările suplimentare ale statului din CAS ar fi de aproape 1 mld. euro pe an. Pentru salariul brut minim de 2.350 lei se achită CAS (25%) de 575 lei, în timp ce pentru salariul brut mediu care este de circa  5.500 lei contribuţia la CAS este de 1.375 lei.

Pentru 500.000 de salarii trecute de la minim la mediu, CAS suplimentară colectată ar fi de 800 lei pe lună/salariat, adică aproape 5 mld. lei pe an.

Pentru un milion de salarii care ar fi trecute din categoria salariul minim brut în salariul mediu brut, încasările suplimentare din CAS ale bugetului public de pensii ar fi de 2 mld. euro (circa 10 mld. lei). Cum deficitul de anul acesta al bugetului de pensii este estimat la 16 mld. lei, iată cum s-ar putea acoperi aproape două treimi din acesta.

Neplata CAS la valoarea reală mai are un cost uriaş, în afară de deficitul actual al bugetului de pensii. Viitorul pensionar, actual angajat, va avea drepturi la pensie mult diminuate.

Se spune că în 2032-2033 când se va pensiona valul celor născuţi în ‘67-’68, o generaţie dublă faţă de cea anterioară, se va crea un deficit major pentru sistemul public de pensii. Însă nu se ia în considerare faptul că statul va spune celor care vor veni să îi ceară pensie: ai dreptul doar la o pensie minimă, pentru că ai avut o perioadă foarte lungă de timp salariul minim. Astăzi, acest fenomen încă nu se observă pentru că majoritatea pensionarilor au lucrat la stat, unde contribuţiile s-au achitat. Cine lucrează astăzi în sectorul privat cu plata contribuţiilor sociale integrală poate să se considere mulţumit. În cele mai multe cazuri, contribuţiile nu sunt plătite la valoare reală şi atunci nici statul nu va avea obligaţiile de plată a unei pensii la o valoare substanţială peste decenii.

Cel mai bine se vede degringolada plăţii contribuţiilor la nivelul fondurilor de pensii Pilon II. „Analizele interne pe care le facem la BCR Pensii ne arată că la şase luni de la intrarea în pilonul II doar aproximativ 50% dintre nou-intraţi mai contribuie la pensia lor privată obligatorie. Cu alte cuvinte, după şase luni, doar jumătate dintre noii angajaţi, tineri intraţi în câmpul muncii, mai plătesc CAS. După şase luni, jumătate din ei pare să dispară“, spune într-un articol publicat pe site-ul său Radu Crăciun, CEO al BCR Pensii.

Statistica este dramatică şi spune multe despre capacitatea pieţei muncii din România de a absorbi noii angajaţi, în pofida aparenţei unui şomaj scăzut. În subteran, economia românească este mult mai fragilă decât pare la suprafaţă. Sunt pur şi simplu cheltuieli amânate, care la un moment dat vor exploda.