"Cand ne referim la colectarea selectiva a gunoiului, nu putem vorbi mereu cu <trebuie sa>. E ca in Germania. Cand ti se spune ca trebuie sa te distrezi, parca nu mai ai niciun chef de petrecere." Gluma profesorului Michael Braungart, doctor in chimie, urmareste sa schimbe perspectiva asupra intregului fenomen al reciclarii, respectiv trecerea de la eficienta la eficacitate. Acestea au fost coordonatele celei de-a cincea editii a Congresului International PRO Europe, organizat in prima saptamana a lui octombrie la Bruxelles.

"La douazeci de ani de la implementarea primelor principii de responsabilitate pentru deseurile de ambalaje in Europa, ne indreptam acum catre o economie verde", a declarat, in cadrul evenimentului, comisarul european pentru mediu, Janez Potocnik. 400 de milioane de europeni au acces la colectarea selectiva, ceea ce e de fapt punctul de start de unde incepe procesul reciclarii. PRO Europe, organizatia care se ocupa cu gestionarea reciclarii deseurilor de ambalaje, grupeaza 33 de tari, din care face parte si Romania. Comisarul sustine ca esenta acestui succes consta in aceea ca sistemele de extindere a responsabilitatii producatorilor de ambalaje sunt sub controlul industriei, lucreaza pentru industrie, functionand pe un principiu non-profit. "Doar astfel de organizatii se pot asigura ca la nivel operational, colectarea, sortarea si reciclarea se fac in cel mai eficient mod, atat economic, cat si din punctul de vedere al mediului."

In Romania functioneaza cinci astfel de organisme: Eco-Rom Ambalaje, Eco-X, Environ, Intersemat si Sota Grup. Sunt de fapt organizatii care trebuie sa se asigure ca duc la indeplinire obiectivele legale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje pentru toate companiile afiliate. Ele preiau din atributiile producatorilor de ambalaje si actioneaza ca o interfata intre acestea, pe de-o parte, si colectori si reciclatori, de cealalta parte.

Daca in zona companiilor, ratele de reciclare se mentin la nivelul indeplinirii obiectivelor pentru 2007, in ce priveste populatia, care produce mai bine de 60% din cantitatea de deseuri, un procent nesemnificativ este revalorificat. Iar progresele se vad putin spre deloc. Intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Henri Meirsonne, presedintele PRO Europe, spune ca unul dintre avantajele Belgiei e ca a inceput cu 20 de ani inaintea noastra. In plus, "in Occident, initiativa a venit din partea mediului privat, evident cu sprijinul autoritatilor, care au stabilit cadrul legal. Am discutat cu ministrul mediului din Romania si sprijin exista, dar problema apare in comunicarea cu autoritatile locale", explica Meirsonne. Seful organizatiei sustine ca intre-ruperile apar intre transpunerea etapelor de la centru catre teritoriu. Mai exact, trebuie stabilite procente de acoperire a localitatilor din tara de la an la an. "In Romania, doar o mica parte din tara are colectare selectiva. Sper ca Europa sa fie suficient de intelegatoare in ce priveste eventualele sanctiuni impuse in cazul nerespectarii obligatiilor, dar, in acelasi timp trebuie sa se asigure si ca tine sub control problema coruptiei".

O alta problema pe care o identifica Meirsonne e aceea ca exista cinci organizatii care preiau sarcinile producatorilor de ambalaje, fata de Belgia, unde exista una singura. Aceasta face colectarea mult mai fezabila si mai usor de supravegheat. "Ideea de a crea competitie este gresita. Mai ales ca vorbim de organizatii non-guvernamentale si non-profit. Concurenta trebuie sa existe in zona colectorilor si reciclatorilor si atat", adauga seful PRO Europe.

Aceeasi viziune o impartaseste si William Vermeir, managing director al Fost Plus, compania belgiana de care vorbea mai sus Meirsonne. "Cand faci afaceri, e nevoie de competitie. Dar extinderea responsabilitatii producatorilor e mai mult de atat, e o economie verde. E nevoie de concurenta, dar la nivel de prelucrare a deseurilor, nu in intermedierea dintre producatori si reciclatori." Sisteme de acest fel functioneaza deja in Belgia, Franta, Spania, Portugalia si Austria, iar Romania va avea unul functional in zece ani, spune Vermeir.

Am discutat despre ipoteza celor doi oficiali cu Ionut Georgescu, directorul Directiei Gestiune Deseuri si Substante Periculoase din cadrul Ministerului Mediului si Padurilor. Fara sa fie definitiva, viziunea sa nu e foarte diferita. "In acest moment, piata romaneasca este concurentiala la nivelul preluarii de responsabilitate din partea producatorilor.

Cea mai parte dintre ei sunt intr-o anumita schema, iar in majoritatea tarilor europene exista mai multe organizatii", constata Georgescu, adaugand ca e destul de dificil sa obligi producatorul sa aleaga una singura. "Avem totusi obligatii de indeplinit pe partea de deseuri, iar in acest sector luam in calcul varianta belgiana, aceea de a avea numai doua organizatii, una pentru cetateni si una pentru companii." Cei din minister nu sunt insa hotarati in acest moment, dat fiind ca asteapta rezultatele unui studiu care sa analizeze toate avantajele si dezavantajele unui asemenea sistem.

"Personal, consider cele mai bune sistemele belgian si austriac, insa nu trebuie sa luam totul mot-a-mot", spune oficialul. Planurile sunt ca pana la finele anului sa se incheie analiza, iar pana la finele lui 2011 sa se schimbe legislatia. Potrivit acordului cu Bruxellesul, la finalul anului 2015, Romania trebuie sa aiba infrastructura de colectare selectiva la nivel national. Trebuie sa vedem cine o va face, spune Georgescu, "mai ales ca primariile se confrunta cu lipsa de fonduri, iar operatorii de salubritate nu apar in legislatia europeana". Costurile nu pot fi totusi repartizate in totalitate pe seama cetateanului, cat timp, "daca adopti colectarea selectiva, trebuie sa platesti mai putin".

2015 pare totusi departe, insa, potrivit sefului de la Deseuri, in acest moment, circa trei milioane de cetateni au acces la infrastructura de colectare selectiva in stare incipienta. Numarul pare insa exagerat specialistilor din industrie