Pe o piaţă a construcţiilor care nu dă semne de revenire în forţă, numărul fuziunilor şi achiziţiilor a crescut exponenţial în ultimii ani, atât pe plan mondial, cât şi pe plan local. De la preluarea producătorului german de profiluri PVC Gealan de către concurentul său tot neamţ VEKA până la fuziunea locală dintre producătorul de vopsele Fabryo şi producătorul de materiale şi finisaje pentru construcţii Atlas Paints, jucătorii din industria materialelor de construcţii încearcă să muşte o felie cât mai mare din piaţa pe care activează fie prin achiziţii, fie prin unirea forţelor.

Cea mai importantă tranzacţie anunţată în ultimii 15-20 ani rămâne însă fuziunea dintre cimentiştii Lafarge şi Holcim, cu vânzări cumulate de peste 30 de miliarde de euro anual. Şi totuşi, aceasta este şi tranzacţia cea mai delicată, având în vedere că în mai multe ţări din lume, inclusiv în România, cei doi coloşi controlează cote importante din piaţă, astfel că prin asociere ar ocupa o poziţie dominantă şi s-ar afla într-o situaţie problematică din punctul de vedere al concurenţei.

În România, cei doi controlează cumulat două treimi din piaţa cimentului, evaluată la 500-600 de milioane de euro anual. În acest context, cele două grupuri au luat decizia să păstreze activele Holcim din România şi să vândă fabricile Lafarge. “Activele (ce urmează să fie vândute – n.red.) au fost selectate în funcţie de trei principii: capacitatea de a îndeplini cerinţele autorităţilor din domeniul concurenţei, fezabilitatea şi viteza de implementare (a vânzării – n.red.), precum şi potenţialul de creare de valoare pentru LafargeHolcim”, afirmă Sabine Wacquez, director adjunct în domeniul relaţiilor cu presa în cadrul grupului Lafarge. După fuziune, noul grup, care se va numi La-fargeHolcim, va rămâne în România cu acti-ve-le Holcim, respectiv două fabrici de ciment la Câmpu-lung şi Aleşd, o staţie de măcinare şi un ter-minal de ciment la Turda, 16 staţii de betoane, 5 staţii de agre-gate, 2 fabrici de lianţi speciali şi un terminal de ciment în Bucureşti.

Pe de altă parte, cele mai importante active ale francezilor sunt cele două fabrici de ciment pe care le deţin la Medgidia (judeţul Constanţa) şi la Hoghiz (judeţul Braşov), precum şi staţia de măcinare de la Târgu Jiu. Pe lângă acestea, La-farge mai are 15 staţii de betoane în Bucureşti, Iaşi, Ploieşti, Con-stan-ţa, Brăila şi Cluj, pre-cum şi 4 staţii de be-toa-ne mobile, potrivit in-for-maţiilor de pe site-ul com-paniei. Valoarea de piaţă a ac-ti-velor Lafar-ge în România ar putea ajun-ge la cel puţin 500 mil. euro, po-trivit esti-mărilor Ziarului Financiar.

Într-o perioadă în care piaţa construcţiilor nu reuşeşte să găsească motoare de creştere nici la nivel internaţional, nici pe plan local, care sunt şansele ca elveţienii şi francezii să găsească cumpărători pentru fabricile pe care le-au scos la vânzare pentru a încheia cea mai mare fuziune din industria construcţiilor din ultimele două decenii?

François Pétry, directorul general al Holcim România, spune că până acum mai multe tipuri de investitori şi-au manifestat interesul de a cumpăra activele la nivel internaţional - de la jucători din industria materialelor de construcţii până la fonduri de investiţii. „Este un proiect extrem de ambiţios, într-adevăr, însă, până la finalizarea fuziunii, Lafarge România şi Holcim România vor rămâne în continuare competitori. În prezent ne desfăşurăm activitatea în mod normal”, spune Pétry. El afirmă că, în opinia sa, activele vor fi vândute la un preţ corect şi nu la discount, în ciuda faptului că în prezent piaţa construcţiilor din întreaga lume continuă să sufere din cauza crizei.

Săptămâna trecută, Bernard Fontana, directorul general al grupului Holcim, arăta că numărul potenţialilor cumpărători ai activelor pe care elveţienii şi francezii vor să le vândă în cadrul procesului de fuziune s-a dublat în ultima perioadă la peste 100, printre aceştia numărăndu-se firme specializate în investiţii şi companii din industria cimentului, inclusiv unele din pieţe emergente.