CONTEXTUL: Piaţa construcţiilor este unul dintre cele mai afectate domenii în ultimii ani, cu o scădere de aproximativ 40% în perioada 2009 – 2012. Declinul continuă şi în 2013 ca urmare a scăderii investiţiilor publice şi private. Piaţa materialelor de construcţii, care reprezintă circa 30% din sectorul total al construcţiilor, a scăzut în 2013 cu circa 10% faţă de anul anterior, când era evaluată la 2,9 miliarde de euro.

DECIZIA: Saint–Gobain Rigips, parte a companiei Saint–Gobain Construction Products, investeşte anual 1,3 - 2,3 milioane de euro în eficientizarea proceselor şi în retehnologizarea celor trei unităţi de producţie din judeţul Cluj. Spre exemplu, în 2013, compania a investit circa 1,3 milioane de euro într-un nou depozit şi un sediu administrativ la fabrica de ipsos din Turda.

CONSECINŢE: Saint-Gobain Construction Products a reuşit să menţină cifra de afaceri la nivelul din 2012 în contextul în care majoritatea jucătorilor au înregistrat scăderi. Divizia de rigips reprezintă mai mult de jumătate din cifra de afaceri a companiei, care a ajuns în 2012 la circa 284 milioane de lei (64 milioane de euro). 

"INVESTIM ÎN POFIDA CONDIŢIILOR DIN PIAŢĂ ŞI ÎN CIUDA UNEI RESTRUCTURĂRI SERIOASE A PORTOFOLIULUI DE INVESTIŢII AL GRUPULUI. Faptul că am obţinut aprobările pentru a face aceste investiţii este o mărturie a faptului că paşii pe care îi facem aici sunt sănătoşi", descrie optimist Constantin Hariton, directorul general al diviziei Saint–Gobain Rigips România, strategia de a face investiţii permanente, chiar şi pe timp de criză. Divizia pe care o conduce reprezintă mai mult de 50% din cifra de afaceri a companiei Saint–Gobain Construction Products. Compania a avut anul trecut rulaje de 64 de milioane de euro şi se va menţine la acelaşi nivel în 2013, potrivit ultimelor estimări ale companiei. Compania este una dintre cele cinci prin care grupul francez este prezent în România: Construction Products (cu diviziile Rigips, Isover, PAM şi Weber), Saint-Gobain Glass România, Saint-Gobain Abrazivi, MTI Impex Braşov şi Brodrene Dahl, având 1.000 de angajaţi şi 11 linii de producţie în şase situri industriale. Divizia rigips vinde sisteme uscate de plăci de rigips, care reprezintă două treimi din totalul afacerii şi din sistemele umede, bazate pe ipsos. Pentru a exemplifica unde sunt folosite materialele produse, Hariton indică sala în care a ales să îşi prezinte strategia: o încăpere a Muzeului Naţional de Artă Contemporană al României din Palatul Parlamentului. Sala este una dintre mărturiile lucrului cu plăci de rigips Gobain, dar şi a unei perioade în care piaţa de gips-carton avea o valoare de două ori mai mare comparativ cu nivelul de acum, când este estimată la circa 85 – 90 de milioane de euro. Sistemele de rigips sunt realizate la cele trei unităţi de producţie din judeţul Cluj ale companiei: o unitate de procesare a rocii în comuna Mihai Viteazu şi două fabrici de plăci de gips-carton, respectiv de ipsos de construcţii şi de ipsos industrial din Turda. Investiţiile anuale cuprinse între 1,3 şi 2 milioane de euro în eficientizarea proceselor şi în retehnologizarea unităţilor de producţie reprezintă strategia principală a directorului general al companiei. Cel mai recent exemplu este investiţia din 2013, când compania a cheltuit 1,3 milioane de euro pentru un depozit şi un sediu administrativ la fabrica din Turda. Alte 450.000 de euro au fost investite cu un an în urmă într-un sistem de colectare, filtrare şi evacuare a apelor din carieră şi încă 270.000 euro într-o unitate pilot de colectare a deşeurilor de gips-carton. Unitatea de reciclare este ultima din cadrul acesteia şi este nouă atât în peisajul românesc, cât şi la nivelul grupului, deoarece a fost făcută la jumătate din preţul din Occident, potrivit lui Hariton. Prin aceasta, reziduurile fabricii de gips-carton (1%) ajung să fie refolosite în loc să fie aruncate.

DACĂ LA FABRICA DE GIPS-CARTON MODERNIZAREA S-A REALIZAT IMEDIAT DUPĂ ACHIZIŢIE, în urma unei investiţii totale de circa 27 milioane de euro, fabrica de ipsos este „favorita„ investiţiilor din ultimii cinci ani. Cumpărată de la Holcim în 1999, unitatea de producţie „este o fabrică de stat din anii ’70, cu toate tarele şi lipsurile fabricilor din acea perioadă„, explică Hariton. Unitatea de producţie, care a început să funcţioneze din 2005, a atras o investiţie iniţială de 9,5 milioane de euro, care a continuat în anii următori ca parte a unei modernizări treptate. „Cuptoarele rotative, sistemele de calcinare, silozurile care s-au construit pentru a putea mixa aditivii din componente care înainte se făceau manual şi acum se fac automatizat„, enumeră Hariton investiţiile făcute treptat. Capacitatea de producţie depinde de tipul de produse fabricate. Spre exemplu, în cazul plăcilor rezistente la foc sau umezeală aceasta scade, iar nivelul mediu poate fi estimat la 17 milioane de metri pătraţi anual. Materia primă se extrage din propria carieră, din care se scot anual între 300.000 şi 350.000 tone de rocă, în funcţie de cerere. Şi unitatea de producţie a carierei a avut nevoie de investiţii substanţiale: doar echipamentele din cadrul fabricii de procesare costă în jur de 400.000 – 500.000 euro fiecare. Printre clienţii companiei se numără atât constructori şi arhitecţi, cât şi instalatori şi aplicatori. Iar printre alte proiecte mărturie ale companiei se numără restaurarea Filamornicii Ateneului Român, restaurarea Palatului de Justiţie, dar şi proiecte noi precum Cristal Tower, Sky Tower sau Promenada Mall. „Aduc un volum de livrări cu totul special faţă de furnizările obişnuite de material şi aduc notorietate. Vânzările mari sunt bune pentru afacere, dar nu sporesc valoarea numelui şi a brandului„, observă Hariton. El nu poate oferi o estimare exactă a cât din această cifră de afaceri este adus de „proiectele speciale„, ţinând cont că livrarea directă către constructor reprezintă mai puţin de 10% din cifra de afaceri. Produsele sunt vândute prin intermediul celor aproximativ 200 de distribuitori şi a peste 300 de puncte de vânzare.

HARITON A OBSERVAT O SCĂDERE A PIEŢEI DE CIRCA 45% FAŢĂ DE PERIOADA DE BOOM ECONOMIC DIN INTERVALUL 2004 – 2008, când firmele care lucrau în piaţa construcţiilor înregistrau creşteri anuale de două cifre, de circa 30%, mai ales datorită exploziei de pe piaţa imobiliarelor. Reducerea costurilor de producţie, planurile de marketing adecvate realităţilor pieţei, urmărirea atentă a situaţiei financiare a firmei şi a lichidităţilor astfel încât să existe un cash-flow pozitiv tot timpul anului şi adaptarea stocurilor la cerere sunt câteva dintre măsurile pe care firma le-a luat după 2008. „Măsurile de restructurare au fost benigne„, spune directorul general, care, după reducerea numărului de schimburi, a disponibilizat 20 din cei 250 de angajaţi iniţiali ai fabricilor. „Nevoia (de construcţii – n.r.) există, ţinând cont că jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural în condiţii ca în Evul Mediu uneori. Suntem convinşi că, pe termen mediu şi lung, România va deveni un El Dorado pentru construcţii„, exprimă directorul general al Saint-Gobain Rigips aşteptările sale în ce priveşte evoluţia pieţei. Nu poate să estimeze când va veni acea perioadă, iar acest lucru îl motivează „să fie tot timpul în priză„. Prin urmare, a stabilit deja bugetele pentru la anul şi planifică investiţii de 2,2 milioane de euro pentru unităţile de producţie din portofoliu.