Ţinuta vestimentară nu îţi garantează un job, dar te poate face să-l pierzi încă dinainte ca recruiterul să te invite să iei loc pentru interviu.

Se spune că „haina nu-l face pe om" şi puţini directori de resurse umane recunosc faptul că, la interviul de recrutare, prima impresie ghidează de fapt discuţia către un scenariu mai mult sau mai puţin avantajos pentru candidat. Înainte ca recruiterul să afle de la sursă ce ştie, ce a făcut şi cât de bine pregătit este potenţialul angajat, primele zece secunde sunt esenţiale pentru a-şi crea o părere. Cu alte cuvinte, hainele în culori stridente, o bluză prea decoltată, o cămaşă cu mâneci scurte, pantofii prăfuiţi sau hainele care par să incomodeze candidatul pot face mai mult rău decât prea puţine diplome.

Delia P. (26 de ani), absolventă de relaţii publice, locuieşte în Timişoara. Deşi a încercat să se angajeze în mai multe companii, a fost refuzată în repetate rânduri mai ales din cauza problemelor vestimentare. "Probabil că nu mă prezint aşa cum trebuie la interviuri. O primă problemă ar fi ţinuta. E foarte cald afară şi nu mai pot să rezist să umblu pe canicula asta în ţinuta office. Pe de altă parte mi se pare nepotrivit să mă prezint în maieu, pantaloni de in sau fustă scurtă şi sandale", spune tânăra pe unul dintre forumurile specializate în resurse umane. Specialiştii în HR amintesc de cazuri în care angajaţii din departamentul de resurse umane nu le-au permis candidaţilor să intre în sala în care aveau loc interviurile din cauza ţinutei indecente, recomandându-le să nu mai aplice pentru o altă poziţie în companie.

„Se spune că primele zece secunde sunt esenţiale pentru a ne crea o impresie despre persoana cu care interacţionăm. Să te prezinţi într-o ţinută vestimentară adecvată este o formă de respect şi de interes faţă de compania şi de jobul pentru care ai aplicat. Vestimentaţia trebuie să fie în concordanţă cu poziţia pentru care aplici şi cu ţinuta zilnică pe care o vei adopta ulterior„, spune Dragoş Gheban, managing partner în cadrul firmei de consultanţă în resurse umane Catalyst Solutions, care deţine platforma de recrutare online Hipo.ro. Prin urmare, poţi opta fie pentru clasicul costum, fie pentru o ţinută mai casual (fustă sau pantaloni, alături de o cămaşă/bluză şi un sacou). Pantalon sau fustă închisă la culoare şi cămaşă sau bluză albă, deşi este o combinaţie clasică, nu dă greş.

Cei care lucrează în domeniul financiar şi, în general, cei care s-au angajat pe poziţii care implică lucrul cu publicul sau direct cu clienţii sunt supuşi unui dress code. Sunt destule cazuri în care angajaţii abia intraţi în companie, necunoscând politica acesteia vizavi de stilul vestimentar, au fost atenţionaţi să renunţe la pantofii sport, la pantalonii scurţi sau la fustele scurte.

„Este bine să te documentezi înainte de interviu cu privire la stilul persoanei cu care te întâlneşti şi al companiei unde mergi la interviu. Este de preferat să te concentrezi pe ţinute care te avantajează din punctul de vedere al croielii, al culorilor, al pieselor vestimentare. Urmăreşte ca ţinuta şi eventualele accesorii să fie de calitate. Evită-le pe cele «prăfuite», pentru că pot induce ideea că ai opinii «învechite». Trebuie să fii încrezător în propria imagine pentru a te putea concentra pe aspectele cu adevărat importante ale întâlnirii: discuţiile din timpul interviului", precizează Bogdan Georgescu, partener al firmei de executive search Hartig.Stein & Partner.

Circa 20% din candidaţii care se prezintă la un interviu de angajare euşuează în a-şi construi o ţinută adecvată, potrivit revistei de business americane Forbes. Fie poartă fuste prea scurte sau prea strâmte, au bluze prea decoltate, pantaloni demodaţi, fie folosesc prea mult parfum sau accesorii opulente (care distrag atenţia recruiterului de la candidat).

Ţinuta unui candidat trebuie să transmită recruiterului încredere, profesionalism, deschidere spre discuţie şi că este unul dintre elementele care pot influenţa mersul unei conversaţii, la fel cum importante sunt şi punctualitatea, respectarea salutului şi comunicarea nonverbală.