Andrei Dudoiu este cofondator şi CEO SeedBlink, prima platformă de equity crowdfunding din România, care ajută zeci de start-up-uri tech să obţină finanţare. El are o experienţă de peste 20 de ani în banking, dintre care 15 ani în cadrul Băncii Transilvania şi este exemplul concret că saltul de la corporatist la antreprenor nu este niciodată imposibil. În 2018, a fondat platforma de finanţare şi educaţie antreprenorială Human Finance, prin care şi-a propus să creeze o punte de legătură între antreprenori. Platforma locală de equity crowdfunding SeedBlink a fost lansată în decembrie 2019 de el alături de un alt fost bancher, Ionuţ Pătrăhău. Andrei Dudoiu a fost invitat la emisiunea Viaţa ta e un business, a canalului Aleph Business, unde a vorbit despre cariera de bancher, dar şi despre cum a devenit antreprenor, pas pe care ar fi vrut să-l facă mai demult.

Ai da credit pentru SeedBlink, ţie, dacă ai mai fi bancher?

Nu, nu mi-aş da credit pentru că SeedBlink, aşa cum sunt companiile sau start-up-urile listate pe SeedBlink, reprezintă un altfel de model. Şi noi ne adresăm, de fapt, investitorilor care vor randament pe termen lung. Băncile au un alt raţionament, se uită la profitabilitate, la active, la garanţii, tocmai de asta e un model care nu e adresabil băncilor. Şi asta am vrut să fac în a doua parte a vieţii mele profesionale, ceva diferit faţă de etapa de banking.

De ce ai plecat din sistemul bancar?

Se spune că odată bancher, porţi hainele de bancher sau comportamentul de bancher toaţă viaţa. Eu sper să nu mai fiu catalogat ca fiind bancher, dar am, fară doar şi poate, ADN de bancher. Aveam deja 20 de ani în banking când am renunţat, mi se pare că într-o viaţă eşti dator să experimentezi şi să ai cât mai multe experienţe care îţi dau valoare. Am vrut să fac cu totul altceva după 20 de ani şi singurul gând pe care îl aveam atunci când am părăsit bankingul a fost să acopăr un domeniu nebancabil. Iată că după trei ani şi jumătate sunt în acest sector de finanţare a start-up-urilor IT.

Când erai la liceu, ce voiai să fii?

Când eram mic, ţin minte că în şcoală eram DJ pe la toate petrecerile. Eu sunt din Sibiu şi atunci, chiar după Revoluţie, a fost un val de petreceri prin apartamentele părinţilor. Şi voiam să mă fac inginer de sunet. Când am evoluat către zona de liceu, tatonam ideea de a deveni finanţist şi am vorbit cu o mătuşă de a mea care era în domeniul financiar. Ea mi-a dat mai multe referinţe despre ce înseamnă banking-ul şi cumva m-a atras dorinţa de a cunoaşte cât mai mulţi oameni de business, antreprenori, pe vremea aia poate erau catalogaţi altfel antreprenorii, dar asta m-a atras. Să cunosc cât mai multă lume şi afaceri diferite şi să le dau sau nu credit în funcţie de experienţa pe care o câştig.

Cum a fost primul an în sistemul bancar?

Am intrat în BRD – şi nu am intrat uşor. Pe vremea aia, în ‘97, erau patru bănci importante. Eu am făcut chiar facultatea de finanţe-bănci, deci aveam cumva clare drumul şi mentalitatea de a intra în banking. Am avut norocul ca, după vreo jumătate de an, să am un unchi care lucra în BRD şi cumva „pe pile” am reuşit să intru acolo pentru că nu erai foarte uşor acceptat în sistemul bancar. În afara de atenţia, de brânza şi slănina de la Sibiu pe care o aduceam ca să mă împrietenesc mai bine cu lumea de acolo, nu am avut alte daruri, dar am stat pe tuşă cam jumătate de an după terminarea facultăţii că să pot să intru într-o bancă.

După BRD ce a urmat?

După BRD am aflat de deschiderea unei bănci străine la Sibiu, e vorba de ABN Amro. Nu ştiu dacă lumea îşi mai aduce aminte de brandul ABN Amro, acesta există încă în Olanda, dar a fost cred cea mai bună şcoală de

banking din sistemul bancar românesc. Atunci doar prin corporate banking am ajuns să fim în top patru sau cinci bănci româneşti. Eu am ales ABN Amro Sibiu, deci m-am relocat acasă.

Ce au bancherii străini şi nu avem noi?

Cred că şcoala de banking olandeză e foarte riguroasă, dar faţă de alte bănci străine pe care

le-am văzut în piaţă, au o vivacitate comercială, îşi pun clientul tot timpul în faţă, prioritizează feedbackul pe care îl primesc de la clienţi, e o şcoală comercială care e desăvârşită la nivel de banking.

Care a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o tu în banking?

Cred că decizia cea mai bună care mă caracterizează mi-a venit natural – să fiu un bancher deschis. Cumva am implementat, alături de alţi colegi, această latură umană a bankingului.

Ai primit oferte de a prelua alte poziţii în sistemul bancar, după ce ai fost disponibil?

Da, am fost căutat în anul respectiv. Am avut mai multe discuţii, dar cumva aveam speech-ul meu era deja pregătit. Nu vreau să revin în sistemul bancar. După ce ai fost părtaş în povestea unei bănci regionale, care a devenit banca numărul unu din sistem, e greu să revii într-o poziţie în care probabil entuziasmul ar fi fost mult diluat faţă de perioada de antreprenoriat în banking pe care am trăit-o alaturi de BT.

Ai primit vreodată o ofertă pentru un post de CEO, de preşedinte?

Da, chiar pentru genul acesta de poziţie am fost căutat. Eu, de fapt, am fost nouă luni CEO şi preşedinte la Volksbank, pe perioada integrării în Banca Transil­vania, dar nu poziţia contează pentru mine. Mă interesează ceea ce pot să construiesc. Mi se pare că ce puteam construi în banking s-a întâmplat în cei 20 de ani.

Ce decizie ai ratat în carieră?

Nu m-a marcat nicio ratare. Probabil că au fost mai multe oportunităţi pe care le-am ratat, dar nu am o amintire concretă acum. Probabil că ceea ce cu siguranţă o ratare este că am stat prea mult în banking şi aş fi putut construi mai devreme ceva antreprenorial.

Ce defecte trebuie să ai ca să fii un bancher bun?

Pe măsură ce organizaţia creşte - şi nu cred că aceasta se întâmplă doar în banking – trebuie să faci politică, politică internă, corporatistă. Trebuie să fii un bun politician şi asta înseamnă un mare consum de energie, pe care altfel eu simţeam că o pot depune într-o cu totul altă direcţie, care să fi generat valoare.

Dar ce calităţi trebuie să ai?

Cred că trebuie să fii riguros, pentru că e un sistem tot mai reglementat şi trebuie să ţii cont de foarte multe repere, trebuie să faci această echilibristică între partea de riscuri şi partea comercială şi trebuie să construieşti încredere pentru că despre asta e vorba în sistemul bancar.

Care este relaţia ta cu banii, eşti generos, eşti darnic, eşti cumpătat, eşti zgârcit?

Am trecut printr-o evoluţie. Am fost destul de zgârcit, dar cred că am învăţat asta din familie sau văzând modele din familie. După care, mai ales în etapa de când am renunţat la banking, mi se pare că m-am detaşat de relaţia cu banii destul de mult, devenind şi investitor, devenind şi fondator, cumva am simţit că banii nu sunt scopul în sine, ci un mijloc de a construi ceva care să te motiveze.

Poţi să faci un business dacă nu ai capital, dacă nu ai finanţare?

Poţi să îl începi la faza de idee, după care construieşti din aproape în aproape. Dar cel puţin în zona în care suntem noi, al afacerilor din tech, cea mai mare problemă pe care o ai ca să evoluezi este accesul la capital.

Cât ai investit tu în SeedBlink?

În faza iniţială de Human Fi­nance, când călătoria noastră a fost să descoperim ce vrem să facem de fapt, am investit împreună cu Ionuţ circa 200.000 de euro. Şi startul SeedBlink cred că e cumva în bugetul acesta, după care, ca fondator am participat la o rundă cu încă 40.000 de euro aproximativ, după care afacerea a devenit finanţabilă de către investitori şi am mers pe principiul „Hai să construim o plăcintă mai mare, în care noi avem o felie tot mai mică, dar să facem plăcinta cât mai mare”.

Ai pierdut vreodată într-un business, oricare ar fi fost el?

Am pierdut mult în calitate de bancher şi aici am avut multe regrete, cu decizii eronate pe care le-am luat, am pierdut clienţi, au devenit credite neperformante şi aşa mai departe.

Crezi în puterea parteneriatului de afaceri? Se spune că mai bine faci o afacere de unul singur şi istoria noastră arată că antreprenoriatul românesc este mai degrabă individualist.

Cred că aceasta ţine de încredere. Să spunem că acum noi suntem patru parteneri, dacă unul dintre noi nu ar avea încredere în ceilalţi, asta s-ar resimţi. Cred că toţi suntem cu cărţile pe masă, şi cu bune, şi cu rele, ştim fiecare cum suntem poziţionaţi şi ce plusuri şi minusuri avem şi ne dezvoltăm în acest mediu de încredere.

Care este partea cea mai grea atunci când eşti propriul tău şef?

Nu simt o parte dificilă în asta, aş fi simţit mai degrabă dacă aş fi fost singur. Simt tot timpul nevoia să validez idei, să obţin feedbackuri. Ideile bune se generează într-un astfel de sistem de transparenţă şi de parteneriat. Avem fondatori celebri, dar cu siguranţă au creat în jurul lor un sistem de feedback care îi ajuta să ia deciziile corecte. Nu simt greutăţi să fiu propriul sef, aş simţi mai degrabă dacă aş fi singur în acest sistem.

Cum este Andrei Dudoiu când nu este antreprenor?

Sunt biciclist.  De ciclism m-am apucat cu adevărat când eram CEO la Volsbank, în perioada integrării. Am făcut 3.500 de km în anul respectiv. Îmi place să schiez foarte tare, e un sport sezonier. Şi evident, familia, de care sunt îndrăgostit. Am o fetiţă de 15 ani şi un băieţel de 11 ani.

Ai fost pus în situaţia de burnout?

Am fost de două ori în burnout şi acesta a fost un factor care

m-a influenţat să iau decizia de a părăsi BT şi sistemul bancar. Am intrat în BT cu noi proiecte, cu o echipă devenită pestriţă, prin fuziuni, prin aducerea de oameni noi, mulţi timpi consumaţi pe politică internă şi m-a adus la o fază în care eram destul de zombi, eram aproape de burnout.

Care este programul tău zilnic?

Nu am o zi asemănătoare cu cealaltă. Avem tot felul de comitete noi, vedem start-up-uri, avem meeting pe produs, când găsesc o pauză de două ore încerc să biciclesc, să fac legătura între cele două lumi. Seara mă provoacă fiul meu la fotbal, deşi mi-am rupt piciorul la fotbal.

Funcţia te face mai puternic sau mai vulnerabil?

Dacă o urmăreşti ca un scop în sine, te face vulnerabil. Dacă vine natural leadershipul tău, te face mai puternic.

Te-ai gândi că BT ar ajunge banca numărul unu din România?

Nu, nu-mi trecea prin cap, dar e foarte valabilă zicala: ce nu te doboară, te întăreşte. După aceea au urmat cinci ani în care celelalte bănci au făcut un pas în spate din cauza crizei şi noi am profitat de acest pas în spate şi am făcut mulţi pasi în faţă, probabil în perioada respectivă s-a făcut diferenţa.

Ce urmează după SeedBlink?

Nu am acum un alt gând în afară de SeedBlink, dar nicioadată nu spune niciodată. M-aş bucura ca în trei, patru ani să demonstrăm cu SeedBlink ceea ce ne-am propus acum. Ar fi o realizare spectaculoasă pentru cei care suntem parteneri. Dar avantajul nostru e că vedem foarte multe afaceri şi idei care vin la noi şi mi-ar plăcea să rămână un sistem antreprenorial.

În lumea de astăzi ce i-ai spune lui Andrei Dudoiu, care are 20 de ani? Să se mai ducă sau nu în banking?

Bankingul actual a devenit supra-reglementat. Nu doar în România, cred că şi la nivel internaţional. E o şcoală bună dacă vrei să fii tipul de bancher clasic, riguros, axat foarte mult pe norme şi pe proceduri. Poate fi o şcoală iniţială bună, dar cu scopul de a merge mai departe.

Ca antreprenor, de ce îţi este teamă?

Ca antreprenor trebuie să ai curaj fantastic. Nu am fost obişnuit din prima, dar am avut norocul că am fost într-o echipă care trecuse prin asta, mâncase antreprenoriatul pe pâine. Trebuie să nu ai această teamă de a lua decizii curajoase şi să pivotezi la nevoie, dar trebui să iei decizii în permanenţă.

Puteţi vedea toate emisiunile pe: alephbusiness.ro/emisiune/viata-ta-e-un-business/