Kenneth Rogoff, actualmente profesor la Harvard, nu e singurul care gandeste asa. Multi economisti si investitori, mai ales americani, vorbesc de multe luni de o criza a datoriei publice in alte tari ale zonei euro decat Grecia, iar discutia s-a deplasat treptat, de la studiul politicilor fiscale in aceste tari la studiul comportamentului fata de ele al investitorilor.

Luni, randamentul la obligatiunile grecesti pe doi ani a crescut cu 3%, cea mai mare crestere intr-o singura zi de la intrarea Greciei in zona euro, acum noua ani, la 13,52%: este cel mai mare randament din lume la ora actuala pentru o datorie suverana pe termen scurt, mai mare decat al unor tari ca Argentina (8,8%) sau Venezuela (11%), evitate constant de investitori. In acelasi timp, randamentul obligatiunilor portugheze pe doi ani a crescut cu 0,75%, la 3,98%, al celor irlandeze tot cu atat, la 2,99%, iar al celor spaniole a urcat cu 0,25%, la 1,87%.

Daca socotim in diferenta fata de costul obligatiunilor germane pe zece ani, situat in jur de 3%, randamentul obligatiunilor grecesti cu aceeasi scadenta este acum mai mare cu 6,5%, al celor irlandeze cu 1,8%, al celor portugheze cu 2,2%, al celor spaniole si italiene cu 1%. Toate sunt niveluri record pentru ultimele luni sau chiar mai mult. Aceleasi recorduri le-a marcat si costul contractelor CDS (credit default swap - asigurari contra incapacitatii de plata) pe cinci ani, care a sarit spectaculos de vineri pana luni in cazul tarilor respective: pentru Grecia, de la 615 la 703 puncte de baza (ceea ce inseamna ca datoria greceasca este acum cea mai costisitoare de asigurat din Europa - 703.000 de dolari pe an pentru asigurarea a 10 milioane de dolari datorie), pentru Portugalia de la 279 la 305 puncte de baza, pentru Spania de la 174 la 186 puncte de baza, conform monitorizarii CMA DataVision .

Judecate prin prisma eventualului sprijin la care ar putea apela celelalte tari, dupa Grecia, cifrele de mai sus par deocamdata chiar linistitoare, daca ne raportam nu la cat reprezinta in PIB ponderea deficitului bugetar sau a datoriei publice, ci la valorile lor absolute si la dimensiunea economiilor. Economia Spaniei este de patru ori mai mare decat cea a Greciei, iar datoria tarii a ajuns la 560 de miliarde de euro, fata de 273 de miliarde in cazul Greciei. Si problema nu e atat datoria, sau ponderea ei in PIB, cat faptul ca nu se intrevede o crestere economica de natura sa sustina aceste state in reducerea ei. "O redresare a economiei ar atenua problema datoriei, dar e foarte greu pentru Europa sa ajunga la o redresare durabila", afirma Kenneth Rogoff , justificand de ce crede ca indatorarea tarilor din eurozona va creste in continuare, iar situatia va sili una sau mai multe tari sa urmeze exemplul Greciei si sa apeleze la FMI. O solutie de avarie insa, nu de rezolvare a problemei pe termen lung, fiindca taierile de cheltuieli recomandate de FMI nici nu pot asigura resurse de crestere, nici nu e clar cat de suportabile vor fi socialmente.

Din acest punct de vedere, ceea ce se va intampla in Grecia in lunile urmatoare va fi un test decisiv, urmarit de investitorii care pariaza pe (sau mai exact contra) Greciei si a euro. Cine sunt ei? La sfarsitul anului trecut, The Wall Street Journal mentiona nume ca North Asset Management, fond speculativ cu sediul la Londra, care paria pe deprecierea obligatiunilor Spaniei si ale Italiei, sau Pivot Capital Management, din Monaco, ce miza pe faptul ca vor aparea probleme in Spania, Portugalia, Italia si Grecia. In februarie, presa greaca il acuza deschis pe John Paulson, cel mai important manager de fonduri speculative cercetat in investigatia privind frauda Goldman Sachs cu obligatiuni ipotecare, ca are o echipa de 20-30 de oameni care se ocupa exclusiv de pariurile impotriva Greciei si a monedei euro, mizand pe degradarea situatiei din Grecia si pe extinderea crizei datoriilor in alte tari din zona euro.