MENŢINEREA DEFICITULUI BUGETAR FOARTE MIC DE CĂTRE ACTUALA PUTERE ”are o singură justificare: supravieţuirea lui Victor Ponta la guvernare până la prezidenţiale, iar după el, potopul„, afirmă fostul ministru de finanţe Gheorghe Ialomiţianu, cerând demisia guvernului pe motiv că politica acestuia de tăiere a cheltuielilor pentru investiţii publice, cu 3,6 mld. lei pe primele şapte luni, a determinat o ”cădere economică abruptă„. Politicianul se referea la proaspăta intrare a ţării în recesiune: economia a scăzut cu 1% în T2 faţă de T1 şi cu 0,2% în T1 faţă de ultimele trei luni din 2013.

Tabăra guvernamentală a replicat că faţă de prima jumătate a anului trecut economia a continuat să crească totuşi în S1 cu 2,6% în termeni ajustaţi sezonier (raportat la un buget construit pe o proiecţie de creştere de 2,8%). Conform oficialilor guvernului, creşterea PIB va căpăta din nou avânt în a doua jumătate a anului, atât graţie anului agricol bun, cât şi datorită relansării programelor de investiţii, în condiţiile în care deficitul bugetar rămâne confortabil, de 0,2% din PIB după primele şapte luni anului (raportat la un plafon maxim de 2,2% din PIB asumat cu creditorii externi).

Atât strigătele alarmiste ale opoziţiei, cât şi defensiva plictisită a puterii au trecut însă aproape neobservate dincolo de cercul consumatorilor de declaraţii politice. Leul a traversat o perioadă de apreciere, umflat de banii migratori ieşiţi din Rusia şi Ucraina, costurile îndatorării publice n-au crescut, iar agenţia Moody's, care îşi programase pentru 22 august reexaminarea ratingului României, l-a lăsat neschimbat. La fel de paşnic a fost şi în iulie, după ce guvernul a insistat să promoveze scăderea CAS în ciuda divergenţelor cu FMI. De la începutul lunii iulie, analiştii BCR începuseră să se refere la ”apropierea alegerilor prezidenţiale şi noua retorică a guvernului în relaţia cu FMI, care ar putea duce la o despărţire amicală în următoarele câteva trimestre„. Nici la nivelul guvernului sau al BNR, nici la nivelul UE sau al FMI nu mai e văzut ca necesar un nou acord stand-by.

ÎN CE PRIVEŞTE RECESIUNEA, VLAD MUSCALU, ECONOMIST LA ING BANK, AFIRMĂ CĂ ROMÂNIA AR FI PUTUT CHIAR SĂ FI IEŞIT DEJA DIN EA, DACĂ SE VA DOVEDI CĂ DATELE PRIVIND SCĂDEREA CHELTUIELILOR PUBLICE, DE PILDĂ, VIZEAZĂ UN FENOMEN TEMPORAR ŞI NU REFLECTĂ O TENDINŢĂ DESCENDENTĂ DURABILĂ. Muscalu tinde să favorizeze prima interpretare, amintind că modelul practicat în toţi anii de la criză încoace în privinţa cheltuielilor publice a fost acelaşi, cu cea mai slabă dinamică în T1 al fiecărui an şi cu o majorare puternică în T4. Explicaţia constă în dificultatea constantă a guvernelor de a planifica pe tot anul cheltuielile astfel încât să nu fie depăşite limitele de deficit convenite cu creditorii externi, astfel încât atunci când devenea clar că limita de deficit e în siguranţă, adică în general cu ocazia rectificărilor bugetare, ”se dădea drumul la cheltuieli„ în ultimele luni ale anului. Ca atare, ING rămâne pentru moment cu estimarea de creştere a PIB pentru tot anul de 2,9%.

Şi economiştii Raiffeisen şi-au păstrat deocamdată prognoza de creştere a PIB cu 3,5% pentru tot anul, deşi nu exclud o reducere a ei sub 3% după apariţia datelor mai detaliate de la Statistică, la 3 septembrie. Scenariul luat în calcul include însă o creştere a PIB în T3 şi T4, mulţumită anului agricol bun, poate şi deplasării de accent de la motoarele externe la cele interne ale creşterii şi poate continuării de către BNR a ciclului de reduceri ale dobânzii de politică monetară, pentru stimularea creditării. n privinţa cursului de schimb însă, principalele riscuri, ca şi până acum, ar fi legate de evoluţiile geopolitice legate de conflictul din Ucraina, dar fără variaţii previzibile prea spectaculoase, cu posibile valori de 4,42 lei/euro la finele lui septembrie, 4,45 în decembrie şi 4,40 în martie.