"Haideti, ma, ca pe 4 noiembrie este ziua mea si vreau sa beau un sprit aici pe pod, in circulatie. Nu vreau sa aud de 25 noiembrie, pe 4 noiembrie imi fac ziua pe pod. Nu pe 25 ca la voi 25 noiembrie inseamna 5 decembrie." Declaratia apartine presedintelui Traian Basescu, care se adresa astfel constructorilor care lucrau la podul rutier de la Maracineni, peste raul Buzau. Era vara anului 2005 si Romania se afla intr-o fasta perioada de crestere economica, care a durat pana in 2009.

Dar, dupa ce perioada de crestere economica a trecut si dupa ce trei ministri ai transporturilor - Gheorghe Dobre, Ludovic Orban si Radu Berceanu - au cheltuit, in patru mandate, aproape 13 miliarde de euro, in perioada 2005 - 2009, romanul a devenit, credem, mult mai putin mobil chiar decat o arata statistica europeana citata mai sus si care se bazeaza pe datele anului 2006.

Tonul familiar al presedintelui Basescu, la randul sau fost ministru al transporturilor in mai multe guverne postdecembriste, e folositor in castigarea simpatiei electoratului; pe de alta parte, sume considerabile s-au cheltuit in ultimii 20 de ani, dar infrastructura Romaniei a ramas la fel de primitiva. Mai mult, starea caii ferate s-a deteriorat: lungimea drumului de fier a scazut cu aproape 300 de kilometri, liniile de cale ferata electrificata au crescut cu numai 3 kilometri, iar trenurile anului 2010 merg cu o viteza mai mica decat cea a anului 1930.

In tot acest timp, cel mai redus buget al Ministerului Transporturilor a fost de 1,9 miliarde de euro in 2005, iar cel mai mare in 2007, de 3,2 miliarde de euro.

Si intrebarea vine firesc: pentru ce s-au cheltuit acesti bani?