Teza fundamentala a cartii lui Bevin Alexander - autor al unor volume de referinta precum "Cele treisprezece reguli ale razboiului" sau "Cum inving marii generali" - este ca Hitler a inceput glorios si plin de promisiuni (pentru tabara sa) razboiul. Dar l-a pierdut, pe mana lui, facand niste impardonabile erori de strategie, pe care multi dintre specialistii Marelui sau Stat Major le-au amendat, la vremea cuvenita, cu asprime, dar care au fost desantat sustinute si ridicate in slavi de catre zelatorii sai neconditionati. Atentie insa, volumul "Cum ar fi putut castiga Hitler al doilea razboi mondial" nu este o ucronie de tipul "Ce-ar fi fost daca?" si nu ascunde (cum poate titlul sau ar lasa sa se inteleaga) oftatul vreunui regret. El se afla deasupra oricaror incercari de legitimare a criminalelor actiuni hitleriste si ignora consideratiunile de ordin moral, nefacand altceva decat sa analizeze la rece greselile fatale care au condus la infrangerea nazistilor.

Scopul strategiei militare este de a diminua posibilitatea de rezistenta, asa incat fiecare conducator ar trebui sa-si propuna drept scop descoperirea slabiciunii inamicului. Asa crede Bevin Alexander si asa credea si marele strateg chinez Sun Tzu, in secolul V i.Hr. ("Modalitatea de a evita ceea ce este puternic consta in a lovi ceea ce este slab"), pe care istoricul il considera, pe buna dreptate, marele sau mentor. Din 1933 pana in 1940, Hitler a evitat punctele forte, a lovit in cele slabe si "a obtinut succese atat de uluitoare, incat a atins pragul biruintei totale". Dupa 1940, cand victoria asupra Frantei l-a convins ca este un geniu militar infailibil, a renuntat brusc (si oarecum inexplicabil) la stilul care l-a consacrat, atacand in 22 iunie 1941 Uniunea Sovietica si oferind, in acest fel, cel mai graitor exemplu din secolul XX despre modul cum un conducator si o natiune pot sa ignore regulile simple ale razboiului incununat de succes si sa urmeze un curs care duce direct la distrugere.

Atacand Uniunea Sovietica si socotind ca Anglia nu va mai constitui o problema majora, Hitler si-a indreptat atentia asupra uciderii evreilor si a altor oameni pe care ii dispretuia. Cele doua campanii gemene, razboiul impotriva Rusiei sovietice si cautarea "solutiei finale" i-au absorbit cea mai mare parte a atentiei si au consumat grosul resurselor materiale de care dispunea Reich-ul. Schimbarea de orientare au ingaduit Angliei si Statelor Unite sa-si creeze o imensa forta militara (trebuie amintit ca, in 1940, Anglia mai dispunea doar de o singura divizie blindata pentru apararea Egiptului si a Canalului de Suez), care a pecetluit soarta razboiului. Cartea analizeaza succesiunea de prilejuri care l-ar fi condus pe Hitler la victorie, deznodamant ratat, asa cum spune Bevin Alexander, "din cauza incapacitatii lui de a vedea calea indirecta spre biruinta".

Majoritatii americanilor si britanicilor le place sa creada ca Hitler a fost rapus de tenacitatea SUA si Marii Britanii. Unii ii conced chiar URSS merite cruciale. Adevarul, insa, cel pe care Bevin Alexander incearca sa-l scoata la iveala, este ca pe Hitler nu l-a invins nimeni, cu exceptia lui insusi.  

Cum ar fi putut castiga Hitler al doilea razboi mondial, Editura Lucman, Bucuresti, 2005