Produsul lui medical a fost promovat apoi ca fiind benefic împotriva nervozităţii şi a durerilor de cap. Reţeta s-a dovedit a fi un succes, farmaciştii din toată Georgia începând să o vândă. În 1886, s-a interzis folosirea alcoolului din compoziţia reţetei, iar acesta a fost înlocuit cu zahăr şi apă minerală. Frank Mason Robinson, asociatul lui Pemberton, a avut ideea ca noua formulă să se numească Coca-Cola datorită rezonanţei numelui, popular printre preparatele medicamentoase. Deşi numele făcea referire clară la cele două ingrediente principale, controversa asupra conţinutului de cocaină avea să determine mai târziu reprezentanţii companiei să afirme că a fost "lipsit de sens, dar fantezist". Pemberton nu a realizat niciodată potenţialul imens al băuturii pe care a creat-o. A vândut treptat afacerea unor parteneri numeroşi şi, înainte de a muri în 1888, şi-a vândut ultimele părţi din afacere lui Asa G. Candler. Candler a reuşit să devină unicul proprietar al companiei abia în 1891 în schimbul sumei de 2.300 de dolari pentru restul de acţiuni. Împreună cu fiul, fratele, doi asociaţi şi fostul partener al lui Pemberton, Frank Robinson, Candler a format corporaţia The Coca-Cola Company, cu o capitalizare iniţială de 100.000 de dolari. Prima acţiune a companiei a fost vândută în 1893, cu un preţ de 20 de dolari. În 1919, Candler a vândut compania bancherului Ernest Woodruff şi unui grup de investitori pentru 25 de milioane de dolari. Dacă în 1886, vânzările de Coca-Cola ajungeau la nouă băuturi pe zi, în anii 2000, peste 1,3 miliarde de băuturi sunt vândute zilnic. Compania Coca-Cola produce aproape 400 de branduri în peste 200 de ţări, mai mult de 70% din venituri venind din afara SUA.