Cel mai nou curent literar: volume de memorii inventate. Sau chiar scriitori fictivi. E o reteta care garanteaza un loc pe lista best-seller-urilor, milioane de dolari si ecranizari cu distributii sonore. Memoriile au fost intotdeauna un gen literar gustat de public, mai ales atunci cand este vorba despre cele ale unor personalitati care pot povesti detalii picante si anecdote rautacioase despre alte personalitati.

Dar interesul cititorilor nu se limiteaza doar la rufele murdare ale VIP-urilor, ci, mai nou, se indreapta si catre persoanele care au avut o viata interesanta. Iar prin "interesanta" trebuie neaparat sa se subinteleaga "droguri, alcoolism, prostitutie, homosexualitate" si, in general, amanunte cat mai sordide. Scriitorii au sesizat o nisa si, din dorinta de a da publicului ce doreste, au inundat piata cu memorii care mai de care mai frapante si emotionante. O singura problema: nu au nimic de-a face cu realitatea. Un exemplu - James Frey, desi practic necunoscut publicului european, a facut furori in Statele Unite.

Memoriile sale, "A Million Little Pieces", s-au vandut in 3,5 milioane de exemplare (mai ales dupa ce au fost recomandate de clubul de carte al eternei si omniprezentei Oprah) si au ajuns chiar si pe lista best-seller-urilor non-fictiune ale venerabilului cotidian New York Times. Cum americanii se dau in vant dupa aventuri dureroase care au insa un final fericit, Frey le-a oferit ce-au vrut: o viata marcata de dependenta de alcool si de droguri, arestari, moartea unor buni prieteni si, in cele din urma, regasirea de sine. Mai precis, Frey scria ca s-a vindecat singur de dependenta de droguri, fara sa fie nevoie de vreun program de dezintoxicare sau vreo clinica gen Betty Ford. A urmat adulatia generala,  Warner Bros i-a oferit un contract pentru ecranizarea cartii, iar editura l-a implorat sa semneze inca un contract, de sapte cifre, pentru alte doua carti.

Intre timp, cei 3,5 milioane de cumparatori ai cartii discutau pe forumuri si bloguri despre cat de mult ii ajuta viata lui James Frey sa faca alegeri corecte si sa-si asume responsabilitatea. La scurt timp insa, Frey a fost nevoit sa admita ca memoriile sale nu sunt tocmai memorii, in sensul ca o buna parte din intamplari fusese inventata, "pentru a obtine un efect dramatic mai semnificativ", dupa cum a declarat scriitorul. Totul a pornit cand website-ul The Smoking Gun, renumit pentru demascarile vedetelor, a inceput sa investigheze pe cont propriu unele dintre afirmatiile lui Frey si a descoperit ca nu aveau nici un suport real.

Dosarele politiei si ale tribunalelor, precum si interviuri cu surse autorizate au demonstrat ca acest guru al scrierilor non-fictiune era de fapt un scriitor de fictiune. Si nici macar foare talentat, dupa cum au punctat criticii, care fusesera dornici sa-i acorde circumstante atenuante in cazul in care chiar trecuse prin toate experientele teribile descrise in carte. Frazele stangace, aversiunea fata de semnele de punctuatie si topica greoaie n-au mai fost considerate atuurile dezarmante ale unui om care isi povesteste simplu si cinstit viata, ci handicapurile unui scriitor ratat. Indignarea a atins cote maxime cand s-a aflat ca, initial, Frey isi promovase manuscrisul drept un roman si l-a etichetat drept non-fictiune numai dupa ce toate editurile il respinsesera.

La sfarsitul lunii ianuarie, Oprah i-a administrat o sapuneala in cadrul emisiunii ei si a fost atat de dura incat in pauza Frey si-a exprimat intentia de a face rost de o arma si a-si pune capat zilelor. Contractul de milioane i-a fost anulat, agentul literar l-a abandonat, iar Warner Bros a anuntat ca se mai gandeste daca filmul se va face sau nu. Insa e putin probabil ca Frey se va repezi catre primul magazin de arme, avand in vedere ca e deja multimilionar si, dupa cum bine a spus cineva, "si cea mai negativa publicitate e buna".

Daca Frey si-a inventat experientele de dragul banilor si al faimei, intr-un alt caz faimos, care a facut valva anul acesta, au fost inventate nu numai faptele, ci si autorul. JT Leroy avea o poveste emotionanta - un adolescent fara familie, infectat cu virusul HIV, care s-a luptat cu dependenta de droguri si a fost nevoit chiar sa se prostitueze pentru a nu muri de foame. Salvat din acest calvar de o asistenta sociala, JT (Jeremy Terminator) isi canalizeaza toata energia care i-a mai ramas catre literatura si scrie doua carti ("Sarah" si "The Heart Is Deceitful Above All Things").

Bineinteles ca devine un idol pentru adolescenti si pentru lumea literara, toate celebritatile se declara fani infocati si a doua carte este baza unui film care urmeaza sa fie lansat anul acesta, pe 10 martie. Si ce daca JT Leroy este extrem de retras si nu prea onoreaza cu prezenta toate evenimentele la care e invitat si emisiunile la care ar putea participa? Si cui ii pasa ca, in rarele dati cand isi face aparitia, se ascunde sub o peruca blonda si in spatele unor ochelari de soare imensi?

Vorbeste foarte putin pentru ca e timid, dar in locul lui se exprima foarte elegant Laura Albert, asistenta sociala care l-a salvat de la o moarte sigura si care il insoteste peste tot. Pana si actrita Winona Ryder se declara cucerita de geniul precoce si povesteste intr-un interviu cum l-a cunoscut intr-o noapte ploioasa, in fata Operei, cand i-a oferit un bilet la spectacol tanarului ud leoarca ce a cucerit-o cu intensitatea si inteligenta lui. Toate bune si frumoase, numai ca scriitorul timid de 25 de ani nu exista - JT Leroy a fost inventat de Laura Albert, care e de fapt scriitoare, nu asistenta sociala si care era frustrata ca eforturile sale literare nu erau bagate in seama, deoarece, suspecta ea, nu avea o viata destul de tragica pentru gustul publicului.

Asa ca l-a inventat pe JT, al carui rol era jucat in public de Savannah Knoop, sora iubitului Laurei Albert - Geoffrey Knoop. De altfel, Geoffrey este si cel care si-a demascat partenera (luna trecuta), spunand ca stresul devenise insuportabil. Atat de profund a fost marcat de toata minciuna (care dureaza de zece ani), incat acum se pregateste sa-si vanda povestea pentru un film si o carte. Pe de alta parte, Laura Albert neaga aceste afirmatii.

Prin urmare, tot ce trebuie sa faci pentru a ocupa un loc in rafturile si eventual topurile cu volume de non-fictiune este sa inventezi niste intamplari cat mai palpitante, iar la finalul cartii sa incluzi cateva randuri (tiparite, de preferinta, cu un corp de litera minuscul) in care sa admiti ca memoriile s-ar putea de fapt sa fie un roman. Aceeasi reteta este urmata si de "The Secret Memoirs of Jacqueline Kennedy Onassis".

Autoarea, Julie Gannon, povesteste in prologul cartii ca o cunostea pe Jackie Kennedy inca de cand lucrasera amandoua la aceeasi editura.

La un moment dat, au pierdut legatura, dar, dupa 16 ani, Jackie a sunat-o pe vechea sa colega, s-au intalnit intr-un muzeu, iar fosta Prima Doamna i-a dat vreo 12 caiete care contineau jurnalele ei de-o viata. "Fa cu ele ce vrei", i-ar fi spus Juliei. Asa s-au nascut memoriile lui Jackie Kennedy, care includ tot felul de amanunte picante: o aventura amoroasa cu cumnatul sau Robert Kennedy, viata ei cu Aristotel Onassis, o conversatie telefonica cu Marilyn Monroe inainte de moartea divei blonde si chiar o boala venerica pe care i-o transmisese insusi John F. Kennedy.

O lectura pasionanta! Senzationala! Si mai ales falsa! Pentru ca Julie Gannon nu exista de fapt, ci cartea este scrisa de o anumita Ruth Francisco, dornica, exact ca atatia altii inaintea ei, sa mai castige niste bani de pe urma lui Jacqueline Kennedy Onassis. Francisco spune adevarul - intr-o notita la sfarsitul cartii. A bon entendeur, salut!