Autorul si-a scris cartea la varsta de 30 de ani (acum are 32), a mai avut o iesire spectaculoasa in public, cu romanul "Eu si Kaminski", si a primit circa 12 recompense literare prestigioase, printre care premiul Candide si premiul Kleist. In acest volum, Kehlman isi foloseste puterea fanteziei pentru a-i face sa retraiasca pe doi dintre colosii gandirii germane. Pornind de la un principiu de arta poetica pe care il si teoretizeaza ("Naratorul opereaza cu realitatea. Cu dorinta de a corecta ceea ce exista potrivit propriei imaginatii, el inventeaza o a doua realitate, privata"), el realizeaza o intalnire culturala la varf, potrivit careia Humboldt isi incruciseaza drumurile cu Gauss, in anul de gratie 1828, in timpul unui congres stiintific la Berlin. Prin numeroase flashback-uri, Kehlman relateaza evenimente marcante din viata celor doi, pictand astfel doua personaje ce pot fi considerate drept niste incarnari tipice ale caracterului national german. O face cu familiaritate, fara respectul intepenit in care se transforma uneori adoratia si aducand o tonica adiere de umor peste toata povestea. Unul dintre genii este naturalistul si exploratorul Alexander von Humboldt (1769-1859). El paraseste viata burgheza, isi croieste drum prin padurea virgina, intalneste monstri marini si canibali, navigheaza pe Orinoco, gusta otravuri, numara paduchii din parul indigenilor, urca pe coastele vulcanilor si nu iubeste femeile. Este omul despre care in Rusia se spunea ca "stie tot ce se poate sti". Celalalt este Carl Friedrich Gauss (1777-1855), "printul matematicilor", astronom de geniu.

El sare din patul nuptial ca sa noteze o formula, studiaza teoria probabilitatilor, descopera faimoasa curba ce-i poarta numele, calculeaza orbita planetei Ceres cu o inspaimantatoare exactitate si uraste calatoriile. Ce se intampla atunci cand orbitele a doua mari spirite se intalnesc? Doi oameni innebuniti dupa stiinta, cu viata si delirurile lor, ridicoli si gigantici in acelasi timp, sunt adusi unul langa celalalt de o concluzie nu tocmai stenica: intelegerea geniala a lumii se asociaza, in general, cu un radical dezinteres fata de oamenii din jur.

Daniel Kehlmann, "Masurarea lumii",

Editura Humanitas, Bucuresti, 2007