„Vrem informaţii despre turism, bugete, fabrici de ulei de măsline sau despre fabricile de marmură de pe insulă" - am spus noi, reprezentanţii mai multor publicaţii economice din România, veniţi să ia pulsul crizei de pe insulă.

De profesie dentist, dar scriitor din pasiune, cu mai multe cărţi publicate, primarul ne-a întâmpinat cu recomandări de vizitare a zonelor încărcate cu istorie şi, pentru că auzise că ne interesa economia, ne-a recomandat să mergem la muzeu, unde găseam una dintre cele mai vechi legi ale comerţului cu vin. Am apreciat ospitalitatea grecească, dar cine scrie legile economice actuale? Întrebare fără răspuns.

VORBIM ÎN SCHIMB DESPRE TURISM. „DEPINDE... DE ŢĂRILE DIN CARE VIN TURIŞTII, TURISMUL CARE SE FACE AICI ESTE PENTRU TOATE NIVELURILE SOCIALE, PENTRU TOATE GUSTURILE", ne-a răspuns primarul la încercarea de a afla cât câştigă insula din turism. L-am întrebat apoi cât câştigă din industria cu marmură, prin cele 13 fabrici de pe insulă. Faţa i s-a luminat şi ne spune că intrarea de la Mecca este făcută cu marmură din Thassos. Dar producţia, evident, depinde de comenzi. Care depind de exporturi.

Pentru care nu avea o valoare exactă. Să trecem la lucruri mai simple, ne-am spus. Care este producţia anuală de ulei de măsline? „Depinde de soare, de vânt...„, replică primarul, iar când l‑am întrebat numărul exact al fabricilor, a început să le numere pe degete. A ajuns la opt, dar a fost totuşi contrazis de consilierul Dimitris, prezent şi el la discuţie şi care părea să fie mai la curent cu ce se întâmplă pe insulă, poate datorită tavernei pe care o deţine, în paralel cu munca de funcţionar public. Dimitris cultivă legume, creşte măslini şi cunoaşte numărul exact al copacilor de pe insulă, 1.300.000, dar şi situaţia afacerilor din zonă.

La taverna lui, spre exemplu, nu se vând sucuri naturale, o altă terasă din zonă având ca obiectiv această afacere. Ce taxe plătesc el şi ceilalţi proprietari de afaceri de pe insulă? „Depinde de zonele în care sunt amplasate.„ Nu există date concrete nici despre numărul de români care lucrează pe insulă, pentru că majoritatea nu au declarat oficial acest lucru. În schimb, primarul ştia exemplul unui grec care a cunoscut o româncă la Constanţa şi a adus-o aici. O decizie bună, dacă ţinem cont că rata şomajului pe insulă, potrivit lui, este zero: „Toată lumea lucrează aici. Ei bine, nu chiar tot anul...".

Discuţia a culminat cu întrebarea: „Cât de mare este evaziunea fiscală în Thassos şi ce faceţi pentru a o reduce?" - întrebare ignorată cu desăvârşire. „Depinde„ este cuvântul care s-a tot repetat în discursul primarului, care părea să nu i se mai fi pus astfel de întrebări vreodată, deşi, potrivit lui, doar în Thassos există patru publicaţii locale.

După aproape o oră, aveam o singură informaţie demnă de newsworthiness, o investiţie prin fonduri europene de 50 de milioane de euro, pentru alimentarea cu apă a oraşului şi pentru probleme de protejare a mediului. Aflasem şi că la festivalul de teatru din luna octombrie se va pune în scenă piesa de teatru scrisă chiar de primar, cu un titlu mai mult decât sugestiv pentru starea actuală a ţării: „Colecţionarul de somn".