Arctic Monkeys sunt o trupa despre care merita sa scrii, in ciuda faptului ca au lansat pana acum doar un single si cu toate ca Romania nu va auzi probabil de ei pentru cel putin inca un an.

Rareori se intampla sa simt nevoia de a scrie despre o trupa sau prestatie muzicala menita sa-i incite pe jurnalistii de muzica din Europa. Presa e atat de obsedata cu descoperitul "noilor Franz Ferdinand", astfel ca nici un grup de tineri cu chitare nu poate lansa un single pe vinil in editie limitata fara sa fie ridicat in slavi atat de tare incat nimic din ceea ce vor face ulterior nu s-ar mai putea ridica la inaltimea asteptarilor create. Exact genul de publicitate care poate ucide o trupa.

Mare parte a acestei publicitati exagerate se face nu in jurul primului album, ci al unui single de debut in editie limitata. Sa luam, spre exemplu, nominalizatii la Premiul Mercury, "The Magic Numbers". Acestia au reusit sa vanda toate biletele dintr-o sala londoneza de 2.000 de locuri, The Forum, gratie unui astfel de singler. Ceea ce arata cat de multa publicitate poate genera in scurt timp o trupa, chiar inainte sa fi apucat sa-si perfectioneze prestatia scenica. Inainte de a te alatura restului jurnalistilor, e bine sa fii ceva mai sceptic. Mai ales atunci cand scrii in Romania si stii ca LP-ul de debut al formatiei s-ar putea sa nu fie niciodata disponibil aici, cu exceptia cazului in care este descarcat ilegal de pe Internet, te intrebi adesea ce rost mai are sa pornesti la vanatoare de "urmatoarea chestie monumentala".

Intra in scena Arctic Monkeys (Maimutele Arctice – n.tr.). Acestia au scos doar un singur single in 1.500 de exemplare la o casa de discuri minuscula. Pe baza acestuia au semnat un contract cu Domino Records, aceeasi casa de inregistrari care i-a proiectat pe Franz Ferdinand direct in stratosfera. Al doilea single, lansat de aceasta data prin intermediul Domino, va aparea la mijlocul lunii octombrie, chiar daca videoclipul poate fi deja vizionat pe MTV2. Cum membrii trupei sunt niste adolescenti din orasul industrial Sheffield (nordul Angliei), au ceva de lucru ca sa se ridice la inaltimea publicitatii.

Ceea ce este incitant la Arctic Monkeys este tocmai faptul ca s-ar putea sa se ridice la inaltimea acestor asteptari. Sunt o trupa despre care merita sa scrii, in ciuda faptului ca au lansat pana acum un singur single si a faptului ca Romania nu va auzi probabil de ei pentru cel putin inca un an, pentru ca Arctic Monkeys sunt exact ceea ce toata lumea astepta.

Formatia si-a construit o baza solida de fani obsedati in decursul ultimilor trei ani. Piesa lor demo, nelansata inca si intitulata ‘Beneath The Boardwalk’ circula pe Internet de ceva vreme, aducandu-le si mai multi fani. Dat fiind ca este un demo nelansat, aceasta e una din acele rare ocazii in care e perfect acceptabil sa-l descarcati folosind aplicatii precum Soulseek (www.slsknet.org) fara a incalca legea. Eu unul chiar va recomand s-o faceti.

Din punct de vedere muzical nu se poate sa nu-i compari cu The Libertines la sound, chiar daca au accente de nordul Angliei. Iar daca Libertines s-au prabusit, vocalistul lor figurand pe lista de celebritati (iubitul lui Kate Moss), luand mult prea multe droguri si alienandu-i pe toti cei carora le placea trupa tocmai pentru ca erau outsideri care nu se indeletniceau cu iesitul cu supermodele, The Arctic Monkeys le-au luat locul. ‘Beneath The Boardwalk’ este o demonstratie a exact aceluiasi rock and roll haotic ce le-a adus faima celor de la The Libertines. Si tot ca acestia, vocalistul Alex Turner are acelasi dar poetic al naratiunii pe teme dintre cele mai improbabile. Incaierari, agatatul fetelor, expulzarea din cluburi, toate acestea sunt subiecte pentru solistul care arata atat de tanar incat pare sa nici nu fi atins varsta barbieritului, daramite pe cea la care care sa fie vocalistul uneia dintre cele mai interesante trupe ale momentului. 

La fel ca si The Libertines, sunt englezi si nu se poarta de parca ar fi avea alte origini. Canta mandri cu accentul lor din nordul Angliei si folosesc argou specific regiunii de provenienta care este probabil neinteligibil la sud de Birmingham. Una dintre piesele lor se intitlueaza "Mardy Bum", care se traduce aproximativ ca " Un tip imbufnat". Intr-un moment in care toate trupele vor sa para proaspat iesite din clubul newyorkez CBGBs, un asemenea provincialism e si mai reconfortant. Noii "Franz Ferdinand"? Tineti minte ca aici ati auzit pentru prima oara de ei.