Pe scena Joe Zawinul se comporta cu un antrenor-jucator. De altfel, intotdeauna a considerat genul "jazz fusion" un sport de echipa. Dar de fiecare data cand echipa sa "joaca", pe scena pare ca are loc finala Campionatului Mondial, a Wimbledonului sau cursa decisiva pentru castigarea titlului in Formula 1.

La inceput a aparut zvonul. Cel mai "titrat" muzician de jazz fusion ar urma sa tina un concert la Bucuresti. Maestrul clapelor, detinator a nu mai putin de 28 de titluri de "best keyboard in jazz" acordate de prestigioasa publicatie de jazz Down Beat Magazine, s-ar putea opri si in tara noastra in turneul de promovare a albumului "Faces & Places", album nominalizat la premiile Grammy in 2003. La scurt timp, zvonul a disparut - din fericire, pentru ca a urmat afisul. Posterele cu batranul cu caciulita in varful capului si privire sobra au indepartat orice urma de indoiala. Zawinul, un maestru al ritmului, era asteptat la Bucuresti. Pentru concert? Nu, e prea putin spus. Zawinul venea pentru evenimentul muzical al anului in Romania. 

Eveniment care avea sa se petreaca dupa 60 de ani de la primul contact al Zawinului cu muzica. A inceput la 6 ani cu un acordeon, in casa familiei din Austria natala, dupa care a plecat la Conservatorul din Viena unde a studiat pianul clasic si compozitia. A parasit Europa in 1958, cand a castigat o bursa de studii muzicale la Berklee. La care a renuntat in scurt timp insa, deoarece descoperise jazzul, "muzica sufletului sau" dupa cum a descris-o in multe interviuri, si i se oferise oportunitatea de a se alatura orchestrei trompetistului Maynard Ferguson. Colaborare ce nu a durat insa decat sase luni, in acelasi an austriacul devenind pianistul interpretei de jazz Dinah Washington. Doi ani mai tarziu, in 1961, Zawinul s-a alaturat cvintetului condus de legendarul saxofonist Julian "Cannoball" Adderley, alaturi de care a ramas noua ani. A urmat o perioada de glorie, in care Zawinul a colaborat cu o alta legenda a jazzului, Miles Davis, pe "In a Silent Way" si mai ales pe discul considerat un reper esential al jazzului modern, "Bitches Brew". In 1970, impreuna cu saxofonistul Wayne Shorter si basistul ceh Miroslav Vitous, austriacul pune bazele celui mai important grup de jazz fusion din istorie - Weather Report, trupa in care ceva mai tarziu avea sa apara si fenomenalul basist Jaco Pastorius. 

Cincisprezece ani mai tarziu, dupa 17 albume si trei premii Grammy, Zawinul si Shorter se despart, austriacul infiintand Weather Update, care se transforma cateva luni mai tarziu in Zawinul Syndicate, grupul multinational cu ajutorul caruia exploreaza stiluri diferite, de la rock progresiv pana la etno si folk, toate mulate pe conceptia inconfundabila a sintetizatoarelor sale, care s-au facut auzite si la Bucuresti.

Vineri, 8 aprilie, cu o jumatate de ora inainte de inceputul spectacolului in fata Salii Palatului. Cateva sute de oameni, in asteptare, intr-o liniste neobisnuita. Spectacolul a inceput brusc, fara prea multe prezentari. Doar faptul ca in sala s-a facut intuneric a precedat furtuna pe note, anuntand ca Joe Zawinul & Syndicate e pe punctul de a se porni. Pe de alta parte, prezentarile ar fi fost si inutile, in conditiile in care, dupa cum singur a recunoscut, Zawinul a venit "sa cante prietenilor". Iar prietenii sai - multi la numar, locurile din Sala Palatului fiind ocupate pana la refuz - au venit sa asculte. 

Fiecare nota, fiecare acord i-a tintuit pe spectatori in scaune. Nici macar inflexiunile puternice ale vocii lui Sabine Kabongo, solista originara din Congo pe care Zawinul a prezentat-o ca fiind una dintre cele mai valoroase ale lumii, nu i-a miscat de la locurile lor. Insa incantarea publicului a fost vizibila si s-a manifestat in cateva randuri, cum s-a intamplat in cazul dialogului in forta dintre basistul Linley Marthe din Insula Mauritius si tobosarul Nathaniel Townsley din Statele Unite. Publicul parea ca urmareste "calatoria muzicala" in care Zawinul a povestit despre locurile pe care le-a vizitat in intreaga sa cariera, din Tunisia pana in Noua Caledonie, din India pana in Rusia, calatorie pe care s-a construit albumul prezentat in concert si care a fost imbogatita de bagajul de elemente traditionale aduse de cei doi brazilieni, Alegre Coreea, chitara si Jorge Bezerra, percutie, din America de Sud.

Zawinul n-a avut timp de multumiri. In cei peste 30 de ani de activitate, a fost coplesit de aplauze. Si, pe de alta parte, cum poti sa-ti arati recunostinta fata de un om care, la 73 de ani - varsta la care multi muzicieni coboara de pe scena - te face partas la o astfel de experienta? 

Zawinul si-a dedicat una dintre piese celui despre care a spus ca "a creat pace si dragoste in lume", Papa Ioan Paul al II-lea, cantand, pe scena Salii Palatului, piesa lui Duke Ellington "Come Sunday".

Doctor Honoris Causa al Berklee School of Music si ambasador austriac al Bunei Sperante in 17 state africane, Zawinul a demonstrat ca ramane un muzician de elita. Publicul roman l-a ascultat si, la sfarsitul celor doua ore de concert a aplaudat minute in sir, in speranta ca Zawinul & Co vor reveni pe scena. Speranta care s-a implinit. Zawinul a reaparut in fata publicului pentru a-i multumi, dar si pentru o ultima urare: "Va doresc tot binele in Uniunea Europeana. Sunteti bine veniti".