Informatizarea unei companii de dimensiuni medii pune in fata conducerii o ecuatie complexa in privinta dotarii software. "A cumpara" sau "a dezvolta" este doar inceputul, iar variantele sunt multiple. Internetul ofera insa speranta unei variante optime.

Nu demult am fost invitat la o sesiune de "consultanta informala". Acest gen de eveniment tine mai degraba de sfera mondena decat de cea a afacerilor, iar sfaturile sunt, desigur, gratuite si nu vizeaza atat partea tehnica cat pe cea strategica, mai precis deciziile initiale ale unui proiect. Nu intamplator, una dintre temele tipice se leaga de intrebarea: sa cumpar un soft "de gata" sau sa dezvolt unul "la comanda"?

Dilema "Buy or Build" este clasica in domeniul software si a generat o intreaga literatura. Desigur, nu este vorba de sfera programelor de uz general, ci de un sistem cat mai complet de gestiune a resurselor unei companii. De-o parte se afla sistemele comerciale reunite sub sigla ERP (Enterprise Resource Planning), iar de cealalta varianta de a dezvolta un sistem propriu. Pentru companiile mari si cu putere financiara, lucrurile sunt aparent mai simple: se angajeaza o firma de consultanta, care va analiza cerintele, bugetul si oferta pietei, dupa care va furniza un studiu care va evidentia avantajele si dezavantajele fiecarei variante.

Insa pentru o firma de dimensiuni medii lucrurile sunt mult mai nuantate. In principal pentru ca nu e doar o dilema, ci o problema cu solutii multiple. In primul rand se pune problema "specificului", care tine in special de partea de productie. Desi exista sisteme ERP adaptate pentru diverse industrii, nu exista pentru toate si, in plus, nu pentru toate particularitatile. In aceste situatii apare varianta atractiva de a cumpara modulele generale si de a dezvolta doar modulele specifice.

Pe de alta parte, in cazul dezvoltarii intregului sistem, mai exista o decizie majora: dezvoltarea in interior (cu o echipa proprie de dezvoltare) sau in regim de externalizare (outsourcing - angajarea unei firme specializate). In fine, se mai pot imagina diverse combinatii, insa intotdeauna ecuatia este complexa si implica pretul, calitatea, timpul si, desigur, riscurile.

Varianta dezvoltarii "in house" iese din discutie pentru firmele mici, iar pentru firmele de dimensiuni medii implica costuri greu de sustinut. Un sistem integrat este inevitabil unul complex, care va necesita o echipa de dezvoltare solida, formata cel putin in parte din proiectanti cu experienta, care nu doar ca vor avea pretentii salariale mari, dar vor fi in permanenta atrasi de firme specializate de software, care le ofera sansa unei cariere profesionale mai atractive.

Varianta de a combina module standard ale unei aplicatii ERP comerciale cu module specifice este si ea problematica. In general interfetele modulelor nu sunt publice, dar chiar si daca ar fi, cuplarea perfecta a modulelor este extrem de delicata si cu siguranta furnizorul ERP nu-si va asuma responsabilitati - mai cu seama in cazul versiunilor noi. Ar fi posibil un scenariu in care producatorul ERP-ului sa dezvolte modulele specifice (adica o combinatie cu aroma de externalizare), insa daca acesta are o baza deja larga de clienti, este greu de crezut ca va accepta sa intretina module non-standard.

Varianta externalizarii nu este nici ea simpla, deoarece prin natura ei pune furnizorul si cumparatorul pe pozitii antagonice. Termenii contractuali devin extrem de importanti in ceea ce priveste intretinerea sistemului, proprietatea intelectuala, documentatia de utilizare si cea de proiectare si - mai cu seama - costurile legate de modificarile specificatiilor.

Factorul de risc joaca un rol important. Studiile realizate de firme de cercetare (de pilda Standish Group) releva ca doar 30% din proiectele de dezvoltare pot fi considerate "succese", iar 20% sunt ratari totale. Restul il reprezinta proiectele care-si depasesc bugetul sau nu se incadreaza in termene. Exista totusi o speranta pentru viitor. Dezvoltarea internetului deschide calea catre un model hibrid, bazat pe ASP (Application Service Provider - furnizor de servicii aplicative).

In principiu, aplicatiile sunt furnizate prin retea (un fel de servicii Web), iar clientul plateste doar folosirea lor. Interesul furnizorului se intalneste cu cel al clientului, pentru ca in acest caz calitatea si diversitatea aplicatiilor devin un avantaj comercial pentru furnizor. In plus, furnizorul are interesul de a dezvolta module specifice si de a sustine implementarea lor, in speranta de a castiga noi clienti. Piata de peste circa 4 miliarde de dolari confirma valabilitatea modelului, dar pana cand oferta autohtona se va intalni cu o cerere semnificativa, intrebarea "Buy or Build" ramane la fel de complicata.