Dupa ce a devenit prima resursa informationala a lumii, s-a dovedit un mediu comercial fezabil si si-a demonstrat valentele sociale, web-ul se afirma si ca un spatiu al artelor. Aici nu exista un salon al refuzatilor.

Un elev dintr-un orasel de provincie are o pasiune: fotografia. Nu este vorba de banalele poze din vacante pe care le facem cu totii, ci de imagini expresive, de compozitii surprinzatoare sau de instantanee care dovedesc un ochi atent la detalii. Nu stiu de unde a deprins secretele compozitiei si toate cele multe si marunte care duc o imagine dincolo de utilitar, nu stiu daca i-a fost usor sau greu sa-si procure camera semiprofesionala cu care lucreaza, dar este cert ca in urma cu cativa ani n-ar fi avut sansa sa-si expuna creatiile in afara unui restrans cerc de prieteni. Acum ele sunt in egala masura vizibile in lumea intreaga, iar cercul sau de "fani" este intins pe toate continentele.

Internetul "artistic" nu este o idee noua. De indata ce web-ul a capatat popularitate, foarte multi artisti au explorat posibilitatea de a-si expune operele in spatiul virtual, in cautarea unei audiente mai largi si, desigur, a unor potentiali cumparatori.

Primii au fost artistii plastici, insa abordarea s-a dovedit mai degraba gresita prin faptul ca se incerca transpunerea unui model din lumea reala. Galeriile personale, izolate si adesea realizate de amatori (in multe cazuri, prieteni informaticieni), erau greu de gasit si arareori beneficiau de vizitatori din afara cercului de cunoscuti. Modelul functiona mai bine in cazul artistilor cunoscuti - mai cu seama din zona artelor "aplicate" (design, fotografie, scenografie etc.) - care isi puteau permite domenii proprii si o prezentare profesionista a portofoliilor.

In domeniul literaturii, lucrurile s-au desfasurat putin altfel. Pe de-o parte, interactivitatea avea deja o traditie in lumea fizica, astfel incat constituirea unor cenacluri literare on-line a fost un pas firesc. Pe de alta parte, multe reviste literare - cu audienta mica si cu existenta efemera - au gasit un mediu mult mai potrivit in web, iar in jurul unor astfel de "e-zine" s-au format comunitati artistice. Chiar daca nu a fost exclusiv plasata in zona beletristicii, interesanta s-a dovedit initiativa unui grup de autori suedezi care au explorat posibilitatile internetului prin metoda "books on demand": cartile unor autori putin cunoscuti sunt prezentate intr-un catalog on-line, fiind eventual imprimate la cerere pentru a onora comenzile.

Web-ul artistic a cunoscut insa o veritabila explozie odata cu spectaculoasa impunere a blogurilor ca forma de publicistica personala. Nu doar ca posibilitatile de expunere s-au simplificat pana la nivelul la care au devenit accesibile practic oricui (inclusiv artistilor cu abilitati tehnice limitate), dar caracterul puternic "conectat" si interactiv al blogosferei a sporit semnificativ vizibilitatea numeroaselor bloguri cu caracter artistic. In fine, varianta optima s-a dovedit pana la urma combinatia dintre caracterul personal al blogurilor si caracterul social al comunitatilor artistice, exemplul cel mai elocvent in aceasta privinta fiind "deviantART".

Spre deosebire de alte "retele sociale" - de pilda LiveJournal sau chiar Flikr - care gazduiesc ocazional si creatii artistice, deviantArt este explicit destinata artistilor, fiind considerata cea mai mare galerie de arta on-line, cu peste 2 milioane de utilizatori din lumea intreaga si peste 22 de milioane de opere gazduite. "Galerie" este un termen oarecum impropriu, deoarece tematica sitului nu se rezuma la artele vizuale, ci cuprinde si literatura, creatii de arta digitala sau cu caracter utilitar (de pilda "skin"-uri pentru aplicatii software).

Popularitatea sitului se datoreaza si unui efort permanent de personalizare pe baza unor caracteristici menite sa sublinieze spiritul comunitatii. De pilda, se utilizeaza un jargon specific (un "deviant" este un utilizator, o "deviatie" este o opera prezentata etc.) si un repertoriu de simboluri care, plasate in fata unui "nickname", specifica statutul utilizatorului in cadrul comunitatii. Desigur, comunitatea este activa, participa pe diverse forumuri, comenteaza creatiile din galeriile individuale, sunt organizate concursuri, sunt selectate lucrarile cele mai interesante si se organizeaza chiar reuniuni "in carne si oase". Exista si servicii comerciale care faciliteaza vanzarea unor creatii, comisionul perceput de deviantART fiind o importanta sursa de finantare a comunitatii.

Mai exista numeroase situri si comunitati artistice in internet - situl romanesc de fotografie BadOrGood merita mentionat - insa o vizita la deviantART e mereu o aventura placuta si moralizatoare: fiecare are o sansa.