Este sezonul retrospectivelor si al clasamentelor de genul "cel/cea mai... in 2006". Cum o retrospectiva a anului din perspectiva tehnologiilor IT este o intreprindere care recunosc ca ma depaseste, am incercat sa restrang tematica si sa ma multumesc cu o scurta "dare de seama" despre starea web-ului la sfarsitul anului 2006. Nu mi-am atins nici acest obiectiv, dar povestea cautarii s-ar putea sa fie mai interesanta decat rezultatul in sine.

Am inceput din "pagina de start" si imediat am realizat ca deja am dat peste o noua specie a web-ului si, totodata, peste o directie semnificativa de evolutie: personalizarea. Daca pana de curand browserul meu pornea intr-o poarta generica de acces (fie un motor de cautare, fie un portal), acum am propria poarta de acces, pe care mi-o pot configura in functie de domeniile mele de interes si de obisnuintele vechi. Deschizatori de drum au fost cei de la Google, care au adus intai posibilitatea ca utilizatorii sa-si personalizeze pagina de intrare conectandu-se la diferite fluxuri de informatii (RSS sau Atom), dupa care au urmat diverse instrumente online "de exemplu cautari in Wikipedia, traduceri de texte prin BabelFish, ora pe glob si multe altele. Ur-maritorii n-au intarziat, asa ca astazi folosesc NetVibes, dar ma tenteaza o oferta mai noua numita Pageflakes. Ambele imi ofera posibilitatea sa folosesc o gama larga de instrumente, incepand de la agenda de contacte si de activitati si pana la monitorizarea conturilor de e-mail (chiar si cele POP3).

Insa ceea ce ofera NetVibes si PageFlakes in plus este tocmai unul dintre ingredientele de baza ale noului web: caracterul social. Da, pagina de start este a mea, dar pot partaja cu altii anumite parti (zise "tabs") si, la randul meu, am acces la pagini (de regula tematice) facute publice de alti utilizatori. De pilda, o pagina pe tema web 2.0 la care contribuie mai multi utilizatori mi-a oferit multe sugestii privind "starea web-ului". Tot din pagina de start am avut acces la patru motoare de cautare simultan, iar din rezultatele unei cautari de genul "2006 best of web" am ales cateva pagini mai interesante, pe care le-am memorat cu ajutorul unui alt serviciu web care mi-a devenit indispensabil: Del.icio.us.

Si in cazul categoriei numite generic "social bookmarking" intalnim aceeasi combinatie de personalizare si socializare. Prefer sa-mi salvez referintele la Del.icio.us sau la Furl (care-si permite sa salveze intreaga pagina web) decat in browser din mai multe motive, primul fiind ca astfel colectia imi este disponibila oriunde m-as afla. Al doilea este ca o clasificare prin tag-uri (etichete) multiple este mai flexibila decat una strict ierarhica. Dar magia vine din faptul ca obtin imediat o lista a utilizatorilor care au memorat aceeasi referinta sau referintele purtand tag-urile care ma intereseaza. Aceasta "folksonome" (etichetare neriguroasa realizata de utilizatori) reuseste nu doar sa evidentieze semantic referintele (ajutandu-ma astfel sa descopar informatii de interes), ci si sa-mi furnizeze implicit un indicator al relevantei: daca o referinta a fost memorata de un numar mare de utilizatori, se poate presupune ca e de interes. Acesta este de fapt mecanismul pe care se bazeaza o sub-categorie de servicii orientata spre stiri etichetate si clasificate de catre utilizatori, cum sunt Digg sau Reddit.

Dar Del.icio.us mai are un avantaj fata de "semnele de carte" din browser: colectiile de referinte se imbogatesc si se actualizeaza mereu, prin contributia comunitatii. Fiecare colectie personala si fiecare tag emite un flux (tot RSS sau Atom) pe care-l pot "capta" in pagina mea de intrare, exact ca in cazul unui blog sau serviciu de stiri. De altfel, la fel procedeaza aproape toate serviciile care mizeaza pe folksonomie si contributiile comunitatii: Flickr (vedeta web-ului si in 2006), YouTube, Amazon etc.

Iata ca fara sa ma departez mult de pagina de intrare am adunat material pentru un studiu de 50 de pagini. As putea sa-l scriu singur, dar as putea apela la colaborare. Sa-l public intr-un blog si sa solicit cititorilor comentarii si sugestii. Sa construiesc un wiki (Google a cumparat recent JotSpot) sau - de ce nu? - sa-l scriu impreuna cu altii, folosind Google Documents & Spreadsheets, Zoho sau alte servicii colaborative de tip Office care se afirma in web.

Iata deci ca doar un mic exercitiu de documentare a fost de ajuns pentru a pune in lumina ceea ce ieri era experimental, iar astazi este practica comuna.