Ce efecte economice a avut primul deceniu petrecut în Uniunea Europeană? Cum s-a schimbat societatea românească în acest timp? Dar modul în care se face business? Cine a câştigat şi cine a pierdut? Care sunt aşteptările pentru viitorul apropiat şi mai îndepărtat din ecuaţia integrării? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care Business Magazin a încercat să găsească răspuns, lansând întrebări deopotrivă pentru reprezentanţi ai mediului de afaceri şi analişti.

Uniunea Europeană a fost creată în 1993 odată cu semnarea Tratatului de la Maastricht, atunci în componenţă aflându‑se Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Spania şi Portugalia. Însă sub o formă sau alta, alianţa din aceste state membre există încă din perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial, când şase state au format Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Economică Europeană. În deceniile următoare, Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre. În 2004 a avut loc cea mai mare extindere a UE, când zece state – Cipru, Malta, Ungaria, Polonia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia – s-au alăturat uniunii.

Trei ani mai târziu a avut loc şi aderarea Bulgariei şi României. Ţara noastră şi-a câştigat statutul de stat asociat în 1995, după ce a depus candidatura la aderare, iar în 1997, după primirea acceptului din partea Consiliului European, România a primit finanţare pentru îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga; negocierile pentru aderare au început la Helsinki în 2000 şi se refereau la reforme instituţionale, economice şi sociale. În 2005 s-a desfăşurat ceremonia de semnare a tratatului de aderare, care a intrat în vigoare în 2007.

Aveam 17 ani când România a aderat la Uniunea Europeană şi chiar dacă nu am înţeles impactul evenimentului, ştiam că este un moment important, ce marca un punct în istoria ţării, şi mai mult, deschidea porţile României către „occidentul” mult dorit. La 10 ani distanţă, după ce economia românească a trecut printr‑un boom şi o criză, economia locală se află pe o pantă de creştere spectaculoasă, cea mai mare din UE.

Majoritatea indicatorilor arată că efectele integrării au fost pozitive; prognozele pentru 2017 sunt optimiste, însă stau sub rezerva evoluţiilor ce pot fi generate de tensiunile cauzate de Brexit. În plus, tot mai multe semne de întrebare apar în legătură cu rămânerea Franţei şi Italiei în Uniune.

Cu toate acestea, românii rămân eurooptimişti, cum au fost încă de la aderare. În prezent, potrivit celui mai recent sondaj Euromonitor, majoritatea românilor au încredere în UE (52%, faţă de 36% media europeană), mai mult decât în propriul guvern (29% în România, faţă de 31% media europeană). De asemenea, majoritatea românilor au o percepţie pozitivă cu privire la UE, 36% una neutră, iar 13% una negativă.

Pe plan european, procentele înregistrate sunt 35% pentru percepţia pozitivă, 38% pentru cea neutră şi 25% pentru cea negativă. Despre integrarea în Uniunea Europeană, Ionuţ Simion, country manager partner al PwC România, spune că aceasta a maturizat mediul de business, semnalând faptul că în anii dinainte aderării „au presupus rate foarte ridicate de creştere economică, de majorări salariale, dar şi de acumulare graduală a unor dezechilibre economice”. În prezent, mediul de afaceri este văzut ca fiind „mult mai dinamic, mai competitiv şi mai pregătit pentru a face faţă competiţiei din celelalte state membre decât în 2007. În decurs de zece ani, PIB-ul României a crescut cu peste 75%, ajungând la aproape 169 de miliarde euro, iar exporturile ţării s-au dublat în acelaşi interval”, adaugă Simion.

„Marele câştig al integrării în UE este eliminarea necesităţii vămuirii mărfurilor comunitare. Înainte de integrare, orice transport din sau înspre Uniune, trebuia vămuit, ceea ce ducea de cele mai multe ori la numeroase bariere de ordin birocratic, administrativ. Să nu mai vorbim de corupţie sau abuzuri”, spune Rareş  Măcinică, managing director al companiei de logistică Lagermax AED Romania.

Victor Iancu, senior manager la KPMG, vede aderarea ca un moment strategic esenţial pentru dezvoltarea economică şi menţionează faptul că aceasta a adus accesul nerestricţionat la o piaţă de 500 milioane de consumatori, dar şi înscrierea ţării într-un program informal de creştere în care fondurile nerambursabile joacă un rol important. „Conform unor statistici oficiale guvernamentale realizate de Ministerul Fondurilor Europene, efectul implementării fondurilor la nivelul economiei a fost o creştere a PIB‑ului real cumulat în perioada 2008-2015 de peste 10%, comparativ cu scenariul în care aceste fonduri nu ar fi existat. De altfel, conform aceloraşi surse, o serie de alţi indicatori macroeconomici importanţi resimt creşteri procentuale importante, atunci când sunt luate în calcul fondurile europene (de exemplu consumul privat, rata şomajului sau nivelul salariului mediu)”, spune Victor Iancu. El precizează că „beneficiul apartenenţei la UE nu este încă unul exploatat la capacităţi optime, potenţialul şi oportunităţile rămânând în continuare uriaşe”.