În biroul lui Raul Doicescu, muzica de la un post de radio comercial are sonorul un pic mai tare decât te-ai aştepta. Pereţii sunt acoperiţi de diplome, de picturi pe care omul de afaceri le colecţionează, dar şi de desene înrămate pictate de fiul său când era mic.

Diverse obiecte, de la cadouri mai mult sau mai puţin inspirate primite de-a lungul timpului şi până la poza de pe birou cu fiul său (acum student la Columbia University), umplu spaţiul generos în care îşi petrece timpul discretul om de afaceri Raul Doicescu. Interviul acordat la începutul lunii februarie nu a fost un rezultat al insistenţelor BUSINESS Magazin, ci a făcut parte dintr-o bună dispoziţie generată de împlinirea, pe 16 februarie, a 20 de ani de la înfiinţarea Bog'art.

Ca în cele mai multe poveşti ale antreprenorilor care şi-au început businessul odată cu răsăritul anilor '90, Raul Doicescu spune că nevoia l-a împins către afaceri. Revoluţia l-a prins în drum spre maternitate, unde se năştea fiul său, Bogdan, care dă şi numele companiei (Bog - de la Bogdan, 'art - de la intenţia de a face artă din construcţii). Patru luni mai târziu îşi pierdea serviciul: înainte de Revoluţie, lucrase în conducerea Combinatului Fondului Plastic (împreună cu soţia sa, designer de profesie), iar în primele luni ale lui '90 s-a făcut un concurs pentru postul de director general; spune că a ieşit pe locul al doilea şi a fost nevoit să plece. "În aprilie 1990 eram unul dintre primii şomeri din România. Aveam un copil de patru luni, aşa că a trebuit să facem ceva", povesteşte acum Raul Doicescu, omul de afaceri care deţine un grup de firme a cărui cifră de afaceri a ajuns în 2011 la 108 milioane de euro, în scădere faţă de 2009 - cel mai bun an din istoria firmei, când businessul a atins 122 milioane de euro.

Prima idee care le-a venit soţilor Doicescu a fost legată de meseria de designer vestimentar a soţiei: "Soţia mea era expertă în textile, aşa că am făcut o firmă de confecţii - de care ea se ocupă şi acum, are 60 de angajate şi face lohn pentru branduri de lux"; au început să producă haine şi au deschis un magazin în Piaţa Unirii, care "a rezistat până când piaţa a fost invadată de chinezării şi atunci l-am închis". În 1992 un prieten al familiei, care avea o firmă de decoraţiuni exterioare, voia să facă o amenajare interioară, o redecorare de spaţiu, iar Raul Doicescu spune că, "într-un moment de nebunie, am zis că o fac eu". "Am făcut proiectul dintr-o nebunie, a mers foarte bine şi după aceea au tot venit lucrări. Să vă spun sincer, în vremea aceea am câştigat foarte mulţi bani din apartamente unde am îndreptat pereţii, în general lucrări pentru persoane fizice", povesteşte omul de afaceri.

Lucrările au continuat să vină, în special comenzile pentru sedii de firme şi încet-încet firma a devenit cunoscută. Chiar dacă afacerea cu textile trecuse în plan secund, omul de afaceri a beneficiat din nou de ajutorul soţiei sale: "Soţia mea are un ochi mai cultivat pentru decoraţiuni, ea a făcut arte plastice şi a fost de mare ajutor în prima parte a dezvoltării Bog'art, când făceam numai finisaje, ea era ochiul critic care conducea lucrările".

În 1997, compania primeşte prima comandă de construcţie de la structură până la decoraţiuni. "Noi eram buni pe nişa asta de redecorare şi pe parcurs lumea a început să vrea nu numai pereţi drepţi, dar şi integrarea de materiale mai rare până atunci, precum granit, marmură, lemn sau împerecherea lor şi acesta a fost începutul", povesteşte Doicescu.