„Am multe lucruri pentru care să fiu recunoscător, printre acestea numărându-se şi faptul că am lucrat alături de Mark Mobius, care mi-a asigurat începuturile în industria de investiţii, m-a inspirat să pun întrebări şi să aflu mai multe despre orice oportunitate care mi-a ieşit în cale”, îşi începe discursul Johan Meyer, executivul care conduce Fondul Proprietatea şi sucursala de la Bucureşti a Franklin Templeton, în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO la care a participat.

Originar din Africa de Sud, se autodeclară norocos, mai cu seamă datorită mentorilor pe care i-a avut, iar alături de celebritatea din industria investiţiilor Mark Mobius, un rol important în acest sens l-au avut părinţii săi, despre care spune că „au setat un foarte bun exemplu asupra modului în care să mă port cu oamenii şi să abordez viaţa”. Un altul a fost liderul politic Nelson Mandela, pe care îl consideră „un exemplu pentru cum să duci o viaţă modestă, cum să ierţi şi să fii un lider foarte puternic în acelaşi timp”.

Meyer este responsabil de administrarea activelor de 2,5 miliarde de dolari ale Fondului Proprietatea, cu o capitalizare de piaţă de peste 1,8 miliarde de dolari şi care investeşte în prezent în cele mai profitabile şi mari companii din România, printre care se numără Hidroelectrica, OMV Petrom, Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanţa şi Salrom. Per total, portofoliul Fondului Proprietatea include în prezent participaţii în 34 de companii (7 listate şi 27 nelistate), o combinaţie de entităţi private şi controlate de stat, oferind expunere către sectoare precum energia, infrastructura sau materiile prime.

Johan Meyer vine, mai exact, din micul oraş Benoni. „Probabil că niciunul dintre voi nu ştie unde se află acesta, dar vă voi da un punct de reper: este acelaşi oraş în care a copilărit actriţa Charlize Theron – nu am cunoscut-o niciodată însă”, glumeşte el. După ce a terminat şcoala în Benoni, s-a înscris la Universitatea din Pretoria, aflată la aproximativ 40 de kilometri nord de Johannesburg. Acolo, a început să studieze contabilitatea, dar în scurt timp a ajuns la concluzia că nu acela va fi domeniul în care îşi va dezvolta cariera, astfel că s-a orientat înspre economie. „După ce mi-am terminat studiile de economie, m-am gândit să aplic pentru mai multe locuri de muncă, printre care cel de analist asistent la Franklin Templeton.”

Angajat în cadrul companiei globale de management al investiţiilor de peste 15 ani şi jumătate, Johan Meyer îşi aminteşte detaliat momentul în care şi-a început parcursul în aceasta: „M-am alăturat companiei într-o zi nu foarte norocoasă, era vineri 13, februarie, şi încă după prima zi m-am întrebat cum voi reuşi vreodată să înţeleg toate acele raporturi şi  terminologia specifică industriei de investiţii. Datorită unor mentori foarte buni şi cu multă răbdare şi dedicare, 15 ani mai târziu sunt în aceeaşi companie; am trecut prin mai multe etape de evoluţie”.

Mărturiseşte că, atunci când a văzut anunţul, nici măcar nu auzise de compania care îşi deschisese în 1995 unul dintre primele birouri în Johannesburg. S-a pregătit pentru interviu, s-a documentat în legătură cu organizaţia şi modul în care operează, dar a căutat informaţii şi despre persoana care îl va intervieva, care s-a dovedit a fi Mark Mobius. De altfel, spune el, aceasta a fost una dintre principalele lecţii pe care le-a învăţat în cariera sa: să fie cât de pregătit se poate pentru orice se poate ivi pe parcurs. „Eram capabil să port o discuţie inteligentă cu Mark şi viitorii mei colegi la vremea respectivă despre oportunităţi de investiţii şi despre mediul politic din Africa de Sud, ceea ce m-a ajutat să îmi asigur jobul respectiv.” Totuşi, îşi aminteşte că la întrebarea „Ce ai face la jobul tău ideal?” din cadrul interviului a răspuns, după cum îşi aminteşte acum amuzat, că i-ar plăcea să joace golf. „Acesta nu este răspunsul la care mă aşteptam”, i-a spus Mobius. Discuţiile cu managerul de fond renumit pentru pionieratul său în pieţele emergente, au continuat pe parcursul aproape al întregii sale cariere, în contextul în care a avut ocazia să lucreze cu el până în 2018, când acest guru al investiţiilor a părăsit Franklin Templeton. „A fost o plăcere absolută să lucrez cu el timp de atât de mulţi ani, am învăţat foarte mult astfel.”

După primul său post, a evoluat constant, ajungând ulterior manager de portofoliu. Anul 2008 l-a găsit în echipa dedicată pieţelor emergente a Franklin Templeton care a lansat şi administrat Templeton Frontier Markets Fund (FTIF) pentru businessul pieţelor emergente. Au construit acest business pentru o perioadă de câţiva ani – iar Meyer îşi aminteşte că la acel moment era cel mai mare business de investiţii la nivel global dedicat pieţelor de frontieră. „Aveam câteva miliarde de dolari de administrat într-un mediu plin de provocări. Desigur, pieţele de frontieră sunt foarte răspândite, aşadar, ca parte din această responsibilitate la munca mea din Franklin Templeton în perioada respectivă, trebuia să călătoresc în toată lumea. Cred că am vizitat peste 50 de ţări – multe dintre acestea în Asia, Africa, America Latină şi, desigur, Europa.”

Prima dată când a venit în România era în 2010, la scurt timp după ce Franklin Templeton a primit mandatul de a administra Fondul Proprietatea. „Am petrecut aici două săptămâni într-o perioadă de frumoasă vară românească”, rememorează Meyer primul contact pe care l-a avut cu piaţa locală, într-un moment în care habar nu avea că, la câţiva ani după aceea, va ajunge să trăiască aici. A luat decizia de a veni în România în 2016, iar acum, uitându-se în urmă, spune că aceasta a fost cea mai bună din viaţa sa.

„La momentul acela, aveam deja 12 ani la Franklin Templeton în Africa de Sud, aveam un birou mic, cred că eram în jur de 10 oameni, şi în acel punct am simţit că mi-am atins deja potenţialul – fiecare mişcare de acolo însemna că trebuie să mă uit înspre un alt angajator. Franklin Templeton este o organizaţie mare, internaţională, astfel s-a ivit oportunitatea de a veni în România.” Îşi aminteşte în detaliu discuţia pe care a avut-o cu soţia sa la vremea respectivă: „Aveam trei copii mici, ştiam că va fi greu, dar, în acelaşi timp, mă cunoşteam şi ştiam că voi regreta mereu dacă nu voi încerca”. Chiar dacă soţia sa, dar şi el erau stresaţi de ideea de a veni într-o piaţă cu totul necunoscută, în celălalt capăt al lumii – mai ales în contextul în care abia îşi cumpăraseră o casă în Cape Town, iar cel mai mare dintre copii începuse deja şcoala acolo – „trei ani mai târziu pot să vă spun cu sinceritate că nu regret nicio secundă faptul că am luat decizia să vin aici”.

În continuare, consideră că piaţa locală este una cu un imens potenţial de creştere. „Aveţi aici o rată a şomajului foarte scăzută, de 3,8%, iar venind din Africa de Sud, unde rata şomajului este de 30%, vorbim despre o diferenţă uriaşă. Oamenii de aici sunt activi, îşi dedică timpul în folosul productivităţii, au bani de cheltuit – pentru ei înşişi, pentru familiile lor, pentru dezvoltarea unor afaceri în creştere, ceea ce cred că este extrem de important”. Pe de altă parte, mediul care îi înconjoară nu este unul care să îi încurajeze să dezvolte acele afaceri. „Una dintre frustrările pe care eu le-am avut în ceea ce priveşte investiţiile din portofoliul Fondului Proprietatea se leagă de schimbările de legislaţie frecvente; este prea multă birocraţie, care face foarte dificil, nu doar pentru marile companii, ci şi pentru antreprenorii mai mici, să dezvolte afaceri, să investească în ele, să le permită să înflorească. Cred că unul dintre elementele cheie care trebuie adresat este această lipsă de stabilitate, de predictibilitate”, consideră Meyer.

Apoi, o altă provocare se leagă de sporul negativ al populaţiei, cauzat şi de continuarea tendinţei de emigrare a oamenilor: „Cred că trebuie să facem mai multe pentru a-i încuraja pe oameni să stea aici în primul rând pentru a-şi creşte familiile şi afacerile, apoi mai sunt lucruri de făcut pentru a-i încuraja pe românii care s-au mutat în străinătate să se întoarcă”.

Pe de altă parte, oportunităţile sunt create de românii pe care îi descrie drept „educaţi, motivaţi şi foarte orientaţi înspre antreprenoriat”. Spune că a observat aceste calităţi deopotrivă la colegii săi din Franklin Templeton în România, dar şi în alte sectoare de business sau vorbind pur şi simplu cu şoferi de Uber sau Black Cab: „Mulţi par să aibă activităţi secundare faţă de activitatea lor principală; este incredibil că oamenii sunt satisfăcuţi de ceea ce fac, dar caută mereu îmbunătăţiri, cred că asta este specific românilor şi cred că este absolut minunat”.

Concluzionează: „Dacă mă uit la oamenii de aici şi la oportunităţile care există în domenii precum IT, al resurselor naturale, energiei şi chiar şi al resurselor minerale, unde România este extrem de bogată, observ multe oportunităţi care pot fi realizate, ţara nu operează la un nivel aflat nici măcar aproape de potenţialul maxim; din nefericire, birocraţia stă în calea atingerii acestui potenţial”. Iar dacă ar fi pus în situţia de a lua o decizie pentru România, spune că prioritatea lui ar fi: „Să creez un mediu unde regulile jocului sunt clare şi oferă jucătorilor putere în mod egal, indiferent cine sunt ei şi în ce domeniu de activitate lucrează”. Regulile pot, evident, să fie schimbate dacă o schimbare se dovedeşte a fi benefică, dar cu analize corecte asupra impactului şi consultări potrivite pentru a înţelege care va fi exact rezultatul acestor schimbări. Aşadar, Johan Meyer consideră necesară realizarea unui teren de joc egal pentru toţi jucătorii: „Trebuie să creezi un mediu de afaceri în care oamenii să ştie că lucrurile nu se vor schimba peste noapte, fără avertisment”. Or pentru Fondul Proprietatea, stabilitatea este un element cheie când vine vorba despre investiţiile viitoare. „Pentru Fondul Proprietatea, care este un fond de 2,5 miliarde de dolari, orice investiţie care ar putea ajuta la dezvoltarea acestuia trebuie să fie destul de mare – vizăm creşterea şi modul în care acea creştere ar putea fi realizată peste ani”, răspunde Johan Meyer întrebat în ce companii ar putea să investească Fondul Proprietatea pe piaţa locală. Spune că le-au fost prezentate mai multe oportunităţi „interesante” de investiţii – în IT, în agricultură, în energie, dar în contextul în care fondul tranzacţionează la un discount faţă de valoarea activelor nete (VAN), preferă să utilizeze cash-ul pentru a face returnări de capital către acţionari – este dificil pentru ei să justifice orice investiţie. „Lucrăm mult în direcţia reducerii discountului, astfel încât să avem o poziţie din care să facem acest tip de investiţii – luăm în considerare tot ce vine pe birourile noastre, indiferent că vorbim despre o companie deţinută de stat sau de un antreprenor, dar, în mod evident, acestea trebuie să satisfacă cerinţele de investiţii ale fondului şi criteriile şi obiectivele. Nu suntem acolo încă, dar lucrăm în această direcţie.”

Johan Meyer reaminteşte că portofoliul Fondului Proprietatea nu este unul construit, ci asamblat de către guvernul român în 2005. „Succesul nostru din ultimul deceniu a constat în reformarea afacerilor pe care le-am moştenit din portofoliu: în urmă cu cinci ani, Hidroelectrica era în insolvenţă, iar acum este una dintre cele mai profitabile afaceri din România, contribuind enorm la bugetul statului prin dividende, dividende speciale, impozite şi contribuţii. Cred cu tărie că fără implicarea Fondului Proprietatea şi a Franklin Templeton în susţinerea unor standarde adecvate de guvernanţă corporativă – iar Hidrolectrica este doar un exemplu – situaţia ar fi fost foarte diferită.”

Posibila listare a „perlei energiei româneşti” ar putea schimba, potrivit lui Meyer, întreg portofoliul Fondului Proprietatea, dar şi piaţa românească. „Dacă Hidrolectrica se va lista, va schimba întregul portofoliu, de la 70% nelistat la 70% listat, ceea ce înseamnă că, dintr-o dată, nu va exista niciun motiv pentru fond să continue să tranzacţioneze la discounturi atât de mari faţă de VAN.” Astfel, lucrurile vor arăta diferit pentru Fondul Proprietatea şi în ceea ce priveşte analizele pe care le va face când va realiza noi investiţii: „Lucrăm în direcţia unui obiectiv pe termen mai lung, în care să vindem acţiuni, să oferim acţionarilor dividende, să acţionăm cât de predictibil şi transparent este posibil, să oferim un exemplu pieţei româneşti în termeni de standarde referitoare la guvernanţa corporativă şi să arătăm beneficiile pe care le putem aduce astfel”.

Când va fi listarea? Meyer spune că managementul companiei lucrează în vederea pregătirii companiei pentru acest obiectiv – termenul cel mai curând ar putea fi septembrie anul viitor. „Este posibil – dar este un scenariu foarte optimist, în contextul politic local – în continuare nu avem un ministru al energiei care să ia decizia, de pildă.” Este încurajat să creadă că listarea se va baza pe faptul că managementul şi compania fac toţi paşii necesari în această direcţie. „Aşadar, tot ce poate fi făcut din punctul de vedere al companiei va fi făcut; ce lipseşte este contextul politic. Când acesta se va schimba, va deschide o nouă lume de oportunităţi, nu doar pentru Hidroelectrica, dar şi pentru Fondul Proprietatea şi România.”

În trecut, au avut discuţii cu potenţiali investitori referitoare la vânzarea Hidroelectrica, dar Meyer spune că în prezent prima opţiune pentru Fondul Proprietatea este în continuare reprezentată de listare. „Dacă, din cine ştie ce motiv, listarea nu se va realiza, desigur, ne vom regândi strategia, dar în prezent, dacă există o listare posibilă, lucrăm înspre realizarea acelui obiectiv.”

O altă companie prezentă deseori în discuţiile de pe agenda publică, parte din portofoliul Fondului Proprietatea, este Compania Naţională de Aeroporturi Bucureşti (CNAB). „Este o zonă de investiţii despre care se discută de mulţi ani – dacă aţi călătorit recent prin Otopeni, aţi observat că  aeroportul este aglomerat, cred că vom ajunge la 15 milioane de pasageri anul acesta, aşadar este o nevoie clară de capacitate suplimentară atât în termeni de acomodare a aeronavelor, cât şi a pasagerilor.”

Din punctul de vedere al lui Johan Meyer, aceasta se poate realiza prin investiţii într-un nou terminal: „Sunt investiţii pe care noi le-am susţinut dintotdeauna, dar, din nou, este nevoie de un cadru politic pentru ca acestea să se întâmple, în contextul în care acţionarul majoritar este Ministerul Transporturilor, care îşi schimbă, în medie, ministrul la fiecare şase luni, ceea ce face foarte dificil să ai o strategie continuă, productivă. Însă, din punctul de vedere al companiei şi al ţării, investiţia este absolut esenţială”. Pe de altă parte, consideră că investiţiile în deschiderea unui nou aeroport nu s-ar justifica. „Redeschiderea aeroportului Băneasa este o soluţie pe termen scurt, acesta poate acomoda poate 1-2 milioane de pasageri suplimentar în fiecare an, dar nu poate oferi o soluţie pe termen lung asupra problemei aglomeraţiei de pe Otopeni.” Iar „construirea unui aeroport nou, într-o altă parte a oraşului, nu are sens, când ai deja infrastructura, pistele, acces, în termeni de drumuri, direct spre aeroport. Ceea ce are mai mult sens este să continui să dezvolţi activul care este acolo, dar, din nou, e nevoie de guvernanţă corporativă, de membri de board independenţi, toate lucrurile de care are nevoie orice companie pentru a dezvolta şi implementa o strategie de investiţii”.

În ceea ce priveşte discuţiile despre o potenţială criză financiară, Johan Meyer este rezervat în a oferi sfaturi de investiţii, însă aminteşte că ciclicitatea pieţelor este normală. „Pieţele trec prin cicluri – aşadar, când rezerva de bani ieftini va dispărea, când dobânzile vor creşte şi fondurile vor deveni mai scumpe, cred că nu doar Statele Unite vor avea probleme, ci şi Europa. Întrebarea este cum te pregăteşti pentru un astfel de scenariu, fiindcă, în cele din urmă, piaţa se va corecta – poate cu 10%, 15% sau 20%.” „Nu ştiu când va veni momentul, dar fiţi pregătiţi cu un portofoliu de investiţii diversificat. Cel mai mare risc pe care îl puteţi avea este să credeţi că aţi auzit despre o companie fantastică şi să vă puneţi toţi banii într-o singură investiţie, poate aveţi dreptate, dar în 99 din 100 de cazuri veţi greşi. Dacă v-aţi asumat acest risc, probabil va trebui să începeţi de la zero – câţiva oameni fac asta –, dar fiţi pregătiţi, dacă este un risc cu care sunteţi dispuşi să trăiţi, OK, dar eu nu v-aş sfătui în acest sens.” Sfatul de investiţii al lui Mark Mobius era „o treime în cash, o treime în proprietăţi, o treime în acţiuni – ceea ce este drăguţ când ai bani, eu am doar o treime”, glumeşte Meyer. „Lucrez încă la celelalte două treimi.” Cât din deciziile de investiţii e legat de analiză, cât de noroc? Johan Meyer răspunde citând un jucător de golf sud-african: „Cu cât mă pregătesc mai mult, cu atât mai norocos sunt – ceea ce înseamnă că dacă investeşti foarte multă muncă şi efort – fie că este vorba despre golf, despre analiza de investiţii sau despre orice altceva faci – cu cât mai mult exersezi, cu atât mai norocos vei fi în orice domeniu”. Admite că analiza poate să greşească şi nu crede că vreun specialist în investiţii va pretinde vreodată că a luat doar decizii corecte şi a făcut doar recomandări bune de investiţii – cheia este să ai dreptate de mai multe ori decât greşeşti şi, în viaţă, ca în business, să continui să încerci. Când vine vorba despre modul în care se iau deciziile de a investi într-o companie, spune că, dincolo de cifre, oamenii din spatele acestora au un rol extrem de important. „Noi nu investim în companii fără să analizăm în detaliu nu doar managerii, dar şi proprietarii acestora. Dacă ne uităm doar la numere, imaginea de ansamblu este limitată, trebuie să ştii că managerii şi proprietarii sunt aliniaţi la obiectivele tale de investiţii. Există multe afaceri de familie sau deţinute de stat care nu ar putea să aibă aceeaşi motivaţie de profit sau aceleaşi obiective în minte pe care le ai tu – aşadar, pentru un investitor, să cunoşti oamenii din spatele businessului este incredibil de important.”

Cea mai bună decizie a sa în termeni de investiţii este tot într-o companie sud-africană. „Africa de Sud are multe companii care trebuia să caute creştere în afara pieţei mamă fiindcă acolo creşterea economică este foarte temperată de mulţi ani, iar Naspers era una dintre companiile la care m-am uitat şi care a fost una dintre principalele mele recomandări de investiţii.” Acum, fondul, care a investit pe piaţa locală în companii precum eMAG, OLX, Fashion Days, PayU, a confirmat pariul său din trecut. „Compania are foarte mare succes, probabil nu chiar succesul pe care îl poate avea, dar cu siguranţă par să devină din ce în ce mai puternici.” Meyer spune că unul dintre aspectele fascinante legate de Naspers este vizionarul din spatele acestei afaceri – Koos Bekker, pe care l-a întâlnit şi el în vremea în care lucra cu Mark Mobius.

În încheierea evenimentului Meet the CEO, Johan Meyer a fost pus în perspectiva unui alt tip de analize, nu una specifică investiţiilor, ci de realizare a propriului SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats – calităţi, slăbiciuni, oportunităţi, defecte).

La capitolul calităţi, a răspuns, fără ezitare, „Am simţul umorului dezvoltat”. Adaugă că este o persoană foarte analitică: „Sunt foarte atent la detalii, dar încerc mereu să păstrez imaginea de ansamblu. Asta m-a ajutat mereu. Când păstrezi în minte obiectivul final fără să te pierzi în detalii minore, asta te ajuta să te concentrezi pe luarea deciziilor necesare pentru a atinge acel obiectiv”. De asemenea, se autodescrie ca fiind „o persoană foarte dedicată – nu renunţ uşor – de fapt, nu renunţ deloc, doar mă răzgândesc”. În ceea ce priveşte slăbiciunile, recunoaşte că poate să fie foarte nerăbdător, „ceea ce este destul de greu în România”. „Am descoperit că sunt distras foarte uşor fiindcă acesta este stilul de viaţă al prezentului – ai atât de multe lucruri de făcut, care te bombardează tot timpul, mailuri, telefoane, este foarte uşor să fii distras,  încerc să îmi rezerv timp în care să mă pot concentra pe realizarea unei sarcini până la capăt, lucru care poate fi dificil într-un mediu caracterizat de un ritm alert.” Cele mai mari greşeli? „Nu pot să răspund la această întrebare, abordarea mea în viaţă a fost asta: deciziile pe care le-am luat m-au adus în punctul în care sunt astăzi şi dacă nu aş schimba nimic la acesta înseamnă că nu am luat decizii pe care să le regret.” În schimb: „Investiţii proaste? Da, au fost câteva”, glumeşte el, precizând însă că au fost mai multe cele care au performat bine decât cele care nu au performat, parte din motivul pentru care se află în rolul său din prezent.

De ce a rămas atât de mult cu Franklin Templeton?

„Franklin Templeton este, în primul rând, o afacere de familie, despre care am considerat mereu că îşi apreciază foarte mult angajaţii, iar în pieţele emergente în care lucrez eu este o atmosferă de familie: lucrăm de mai mulţi ani unii cu ceilalţi, ne cunoaştem, avem încredere unii în alţii şi când ne întâlnim, o dată pe an, suntem ca într-o reuniune de familie”. Acesta este, de altfel, şi unul dintre motivele pentru care în prezent se declară fericit cu postul său. „În ceea ce priveşte viitorul previzibil, sunt mulţumit de locul în care mă aflu acum. Nu ştiu dacă mi-aş petrece toată cariera lucrând pentru Franklin Templeton, dar există multe lucruri care pot fi realizate în Franklin Templeton, în Fondul Proprietatea din România - să gestionez frustrările pe care le avem zi de zi şi să fructificăm la maximum oportunităţile pe care le avem.”

Nu exclude însă posibilitatea începerii unei activităţi de antreprenor, în contextul în care zi de zi le sunt prezentate proiectele antreprenoriale ale unor oameni care au decis să facă ceva diferit, noi afaceri: „Cred că este foarte inspiraţional că mulţi oameni care au lucrat pentru mediul corporate întreaga carieră au renunţat la siguranţa unei astfel de activităţi pentru a-şi urma visele. Zilnic ne sunt prezentate noi oportunităţi, iar una dintre cele mai mari provocări ale României şi ale lumii se leagă de modul în care schimbarea climatică şi tehnologia vor afecta evoluţia businessurilor înspre viitor – sunt multe oportunităţi de afaceri în această direcţie”.

În contextul în care în România există mai multe investiţii ale unor companii de origini sud-africane (NEPI, Naspers, SABMiller – înainte de a fi vândută, Pepco etc), există vreun business românesc pe care Meyer l-ar dezvolta în Africa de Sud? „Mi-ar plăcea să am oportunitatea să prezint un concept al Fondului Proprietatea guvernului sud-african. Este un vehicul unic care a adus beneficii atât de mari acţionarilor – nu doar acţionarilor propriu-zişi, ci şi celor cărora le-au fost oferite acţiunile iniţial prin schimbarea modului în care companiile de stat au fost conduse – nu doar oferind foarte mult din companie unui număr restrâns de persoane, ci într-un fel în care beneficiază ţara şi investitorii ei.” Iar dacă ar fi vorba despre o idee antreprenorială, în capul listei se numără UiPath şi Bitdefender. „Din sectorul IT şi telecomunicaţiilor cred că sunt multe lucruri pe care Africa ar putea să le înveţe de la România – atunci când compar viteza internetului şi preţul pe care îl plătesc acolo, nu am cuvinte să descriu de câte ori mai scump este un serviciu de o calitate mult mai slabă din Africa de Sud.”

Întrebat ce ar prefera între Nelson Mandela, Mark Mobius sau Koos Beeker – dacă ar fi să aleagă o altă viaţă, spune: „Dacă ar fi să iau o astfel de decizie, cred că aş merge pe o combinaţie între Nelson Mandela şi Koos Bekker, de la Naspers”. Este de părere că Nelson Mandela avea câteva calităţi cheie care se potrivesc industriei financiare: pasiunile lui, natura lui modestă, studiile de avocat, antrenamentul de boxer – „A avut nevoie de antrenament şi determinare, sunt calităţi ce pot fi aplicate şi în industria financiară”. Pe Koos Bekker îl admiră fiindcă a previzionat lucruri pe care nimeni nu le vedea: „Când Naspers a cumpărat Tencent, au plătit, dacă îmi aduc bine aminte, 35 de milioane de dolari pentru 31,2% din companie, prin urmare era o companie de 100 de milioane de dolari”. Compania chinezească din domeniul tehnologiei, înfiinţată în 1998, nu reprezenta la vremurile acelea un pariu sigur pentru investitori. „Bekker s-a uitat la China, care are mai mult de un miliard de locuitori, iar pe atunci nimeni nu avea telefoane mobile sau puţini aveau acces la internet. El a fost cel care a văzut această oportunitate şi a luat această decizie de business.” În ceea ce îl priveşte pe primul său mentor, spune: „Nu vreau să fiu Mark Mobius, oricât de multă admiraţie şi respect am pentru el, şi-a sacrificat întreaga viaţă domeniului investiţiilor. Am o soţie, am copii, îi iubesc foarte mult – nu vreau să renunţ la ei pentru o carieră”.

Johan Meyer este manager de portofoliu al Fondului Proprietatea şi CEO al Franklin Templeton Investment Management Ltd UK, sucursala Bucureşti, de la 1 aprilie 2018. Anterior, el a fost co-CEO şi comanager de portofoliu din noiembrie 2016, odată cu relocarea sa în România. Din rolul său actual, este responsabil de stabilirea strategiei generale a Fondului Proprietatea, cel mai mare fond listat la Bursa de Valori Bucureşti, oferind îndrumare echipei Franklin Templeton din Bucureşti.

Johan Meyer s-a alăturat Franklin Templeton Investments în 2004, iar înainte de rolul său de aici a fost managing director pe Africa de Sud şi director de strategie pentru Africa în cadrul Templeton Emerging Markets Group. Deţine o diplomă de licenţă cu specializare în comerţ şi o diplomă de studii postuniversitare în economie obţinute la Universitatea din Pretoria. Vorbeşte engleza şi afrikaans, dar şi româna, la nivel elementar.

Sfaturi pentru tinerii manageri

1Fiţi umili: nimeni nu ajunge nicăieri exclusiv datorită abilităţilor sau talentelor proprii. Chiar şi un boxer are antrenori, dovadă că succesul nu depinde doar de un individ, ci de o echipă implicată care îl susţine pentru a-l ajuta să îşi realizeze obiectivele.

2Încercaţi mereu să conduceţi prin exemplu: când oamenii se uită la tine în sus,  vor avea tendinţa să te emuleze, să te copieze, nu doar în mediul de business, ci şi acasă. Eu am trei copii şi atunci când îi ascult cum vorbesc, mă aud în ei pe mine şi pe soţia mea. Trebuie să ţinem cont de faptul că orice trimitem în lume se poate întoarce la noi - aşadar, dacă vrem o familie puternică şi sănătoasă, trebuie să stabilim exemple, iar la fel se întâmplă şi în mediul de business.

3Nu încetaţi niciodată să învăţaţi: Fie că faceţi aceasta prin cursuri suplimentare, MBA-uri, prin citirea unei cărţi de ficţiune, autobiografie etc., aflaţi mereu mai multe şi nu vă relaxaţi niciodată. Nu luaţi cunoştinţele pe care le aveţi ca pe un dat – trebuie să le îmbunătăţiţi constant.

4Puneţi întrebări: nu înveţi niciodată nimic fără să pui întrebări.

5Pregătiţi-vă cât de mult posibil: aveţi nevoie să fiţi cât de pregătiţi este posibil pentru orice situaţie de care v-aţi putea lovi pe parcursul vieţii – din punct de vedere financiar, de exemplu, trebuie să vă asiguraţi că aveţi puse deoparte fonduri pentru zile negre; înainte de un interviu, trebuie să vă pregătiţi; înainte de o întâlnire, încercaţi să aflaţi lucruri despre oamenii pe care îi veţi întâlni etc. - faceţi-vă temele întotdeauna.

6 Fiţi receptivi la schimbare: luăm decizii în fiecare zi pe baza informaţiilor care ne sunt disponibile în acel moment, dar informaţiile sunt supuse schimbărilor şi trebuie să fim pregătiţi şi noi pentru o nouă abordare în funcţie de modificările aduse celor deţinute iniţial.

7 Învăţaţi din greşelile voastre - toată lumea face greşeli, de la recomandări de investiţii la faptul că te-ai putea însura cu persoana nepotrivită, dar important este să înveţi din greşelile pe care le faci.

8Fiţi perseverenţi în a învăţa din greşelile voastre şi nu renunţaţi niciodată;  Nelson Mandela spunea: „Nu trebuie să vă aduceţi aminte de câte ori cădeţi, ci de câte ori v-aţi ridicat şi aţi continuat”.

9Investiţi timp în voi înşivă şi în familia voastră - trebuie să avem grijă de noi înşine dacă vrem să ne bucurăm de mai mulţi ani pe care să îi petrecem împreună cu cei dragi. Trebuie să aveţi grijă de voi printr-un bun echilibru între viaţa profesională şi cea personală şi trebuie să vă asiguraţi că petreceţi timp cu cei pe care îi iubiţi.

10Înconjuraţi-vă de oameni care vă transmit energie pozitivă şi de oameni de la care puteţi învăţa, fiindcă cei care vă răpesc din energie şi care au o abordare negativă asupra vieţii vă vor influenţa în acest fel şi pe voi; încercaţi să aduceţi oameni optimişti în viaţa voastră.

14 ani de investiţii româneşti

Listat la Bursa de Valori din Bucureşti în 2011, Fondul Proprietatea şi-a atins maximul istoric în vara anului 2019 la BVB, în contextul în care companiile din portofoliu au distribuit dividende pe fondul unor rezultate îmbunătăţite, ceea ce le-a permis celor de la Fondul Proprietatea să le transmită ulterior mai departe către investitori. Politica de investiţii a fondului prin răscumpărările şi returnările de acţiuni a determinat ca aceasta să fie una dintre cele mai tranzacţionate acţiuni de la bursa românească. Însă, de-a lungul timpului, „averea fondului”, respectiv valoarea deţinerilor din portofoliu, a scăzut de la 15 miliarde lei la 10,7 miliarde de lei în prezent, din care 4 miliarde de lei este doar deţinerea la Hidroelectrica, scoasă la vânzare în urmă cu doi ani (sept. 2017).

Johan Meyer spune că este optimist în ceea ce priveşte listarea Hidroelectrica, eveniment pe care îl aşteaptă în toamna anului viitor, depinzând însă de evoluţia factorilor interni din plan local. 2005

Se înfiinţează Fondul Proprietatea de către statul român prin Legea nr. 247/2005.

iunie 2009

Franklin Templeton Investment Management Ltd UK este declarat câştigătorul procesului de selecţie internaţională a administratorului Fondului.

29 septembrie 2010

Franklin Templeton Investments preia mandatul de administrator unic al Fondului.

25 ianuarie 2011

Fondul Proprietatea este listat pe Bursa de Valori Bucureşti. Este organizat primul road-show internaţional, care a readus România pe piaţa marilor investitori instituţionali.

29 aprilie 2015

Fondul Proprietatea este listat pe Bursa de Valori de la Londra.

2011 – 2019

Se finalizează nouă programe de răscumpărări de acţiuni şi şase oferte publice de răscumpărări de acţiuni.

23 septembrie 2019

FP atinge cel mai ridicat nivel al preţului acţiunii, de 1,20 lei/acţiune.