Hedgingul este o asigurare impotriva riscului de fluctuatie a pretului unor marfuri, actiuni, valute sau chiar al unor produse financiare complicate. Strategiile de hedging pot fi mai simple (prin incheierea unui singur contract), dar si complexe - prin combinarea mai multor tipuri de contracte.

FORWARD: Consta in vanzarea sau cumpararea unei valute la o rata de schimb stabilita in momentul efectuarii tranzactiei, cu decontarea la o data ulterioara.

FUTURES: Cumparatorul se obliga sa vanda/cumpere un activ financiar la o data viitoare. Contractele sunt standardizate in privinta valorii, a metodei de determinare a pretului, a scadentelor, a datei limita de decontare etc. De cele mai multe ori, contractele futures se lichideaza inainte de scadenta, spre deosebire de cele forward, care se incheie cu transferul valutei.

OPTIUNI: Cumparatorului i se confera dreptul (nu si obligatia) de a cumpara sau vinde o valuta, la un pret predeterminat, oricand in cadrul unei anumite perioade de timp (pana la scadenta), in schimbul platii unei prime. Vanzatorul e obligat, in schimb, sa vanda sau sa cumpere obiectul contractului, daca cumparatorul isi exercita optiunea.

SWAP: Consta in cumpararea unei sume in valuta respectiva la un anumit curs de schimb si revanzarea aceleiasi sume in aceeasi valuta, la o data ulterioara si la un curs prestabilit, ambele operatiuni avand loc cu aceeasi contrapartida.

Posibilitatile pe care le au firmele romanesti pentru a-si acoperi riscul valutar plaseaza piata financiara romaneasca a anului 2005 intr-o veritabila epoca de piatra. Nicolae Albu, ING