De-a lungul timpului am vazut cu totii sute de reclame importate. Fie ca era vorba de gospodine in cautarea detergentului perfect, de vedete care promovau un anume sampon sau de barbati care au descoperit berea preferata, reclamele cu disonante intre ce se auzea si ce se vedea ca vorbeste un anumit personaj au dominat multa vreme pauzele publicitare de la televizor. Nu aveau prea mare legatura cu realitatile pe care le cunosteam, insa era singura metoda pe care o stiau marii clienti pentru a-si promova produsele. La acel moment, se punea foarte putin problema de a incredinta bugete si responsabilitati atat de mari unor agentii care sa creeze doar pentru piata romaneasca.

Nu era nimic neobisnuit in asta la inceputul anilor '90, insa treptat si-au facut loc reclamele create de publicitari romani. Se adresau strict publicului romanesc, se agatau de elemente care aveau o conotatie recunoscuta la nivel colectiv si astfel reuseau sa se apropie mai usor de ei. n timp, cea mai mare parte a reclamelor pentru Romania a ajuns sa fie creata de agentiile locale.

n ultimii ani, creativitatea publicitarilor a fost impinsa la noi limite - nu mai era suficient ca reclamele sa se adapteze doar la piata interna, ci sa poata fi difuzate si in alte tari. Era un model pe care clientii si-l doreau, pentru ca asa puteau sa elimine costuri importante din bugetele de publicitate.

Pe de alta parte, era o situatie ideala si pentru agentiile de publicitate. Chiar daca intrau intr-o competitie directa cu colegii lor din strainatate, atunci cand erau alesi pentru a exporta o idee creata in Romania, efectele se vedeau si in incasari, si in capitalul de imagine castigat. Acum, mai mult decat oricand este nevoie de produse usor adaptabile pentru orice piata, dintr-un motiv care sta pe buzele tuturor sefilor de companii - reducerea de costuri. "Faptul ca exportam reclame reprezinta un indicator important pentru noi, pentru ca asa ne dam seama la ce nivel suntem. n trecut, preluam campanii din alte tari, pentru ca erau considerate mai bune decat ale noastre", spune Andy Lita, business unit manager la OgilvyInteractive.

De-a lungul timpului am vazut cu totii sute de reclame importate. Fie ca era vorba de gospodine in cautarea detergentului perfect, de vedete care promovau un anume sampon sau de barbati care au descoperit berea preferata, reclamele cu disonante intre ce se auzea si ce se vedea ca vorbeste un anumit personaj au dominat multa vreme pauzele publicitare de la televizor. Nu aveau prea mare legatura cu realitatile pe care le cunosteam, insa era singura metoda pe care o stiau marii clienti pentru a-si promova produsele. La acel moment, se punea foarte putin problema de a incredinta bugete si responsabilitati atat de mari unor agentii care sa creeze doar pentru piata romaneasca.

Nu era nimic neobisnuit in asta la inceputul anilor '90, insa treptat si-au facut loc reclamele create de publicitari romani. Se adresau strict publicului romanesc, se agatau de elemente care aveau o conotatie recunoscuta la nivel colectiv si astfel reuseau sa se apropie mai usor de ei. In timp, cea mai mare parte a reclamelor pentru Romania a ajuns sa fie creata de agentiile locale.In ultimii ani, creativitatea publicitarilor a fost impinsa la noi limite - nu mai era suficient ca reclamele sa se adapteze doar la piata interna, ci sa poata fi difuzate si in alte tari. Era un model pe care clientii si-l doreau, pentru ca asa puteau sa elimine costuri importante din bugetele de publicitate. Pe de alta parte, era o situatie ideala si pentru agentiile de publicitate.