"Nu poti sa ajungi in paradis fara sa mori intai", descrie cat se poate de plastic Jan Veskrna, country manager al CEZ Romania, motivul pentru care compania pe care o conduce a preferat sa incheie anul trecut fara profit in Romania, dar sa-si asigure o pozitionare care sa-i permita sa bifeze in acest an un proces pentru care directiva europeana 54/2004 stabileste luna iulie 2007 ca termen limita.

Separarea activitatii comerciale (furnizarea energiei si a gazului este liberalizata si impartita de mai multi jucatori pe piata liberalizata) de cea reglementata (distributia este un monopol al companiei care opereaza intr-o anumita zona si se desfasoara dupa regulile si tarifele stabilite de stat prin Autoritatea Nationala de Reglementare a Energiei  - ANRE) a fost numita pe scurt unboundling de britanici, care au fost si pionierii acestui gen de proces in anii ‘90.

Restul Europei s-a "apucat" de unboundling dupa directiva din 2004, care lasa trei ani de gratie companiilor din toate tarile pentru a rezolva acest proces. Asadar, Romania face aceasta separare odata cu restul tarilor europene, si nu doar ca o obligatie preaderare. Pentru consumatori, ideal ar fi ca societatile de distributie sa se restructureze, dar sa nu se schimbe nimic. Asta ar fi si varianta ideala pentru companii.

"Compania noastra va face demersuri in vederea optimizarii costurilor interne pentru a putea oferi cel mai bun pret consumatorilor", spun oficialii companiei Distrigaz Sud, detinute in proportie majoritara de francezii de la Gaz de France. Bunele lor intentii sunt legate de faptul ca, pe langa un 2005 extrem de agitat pentru companiile de distributie gaze (anul trecut, consumatorii au platit un pret usor mai ridicat pentru gaze, in timp ce companiile au achizitionat gazul la preturi in crestere abrupta), acestea sunt mult mai putin dispuse la costuri suplimentare, pe care, pana la urma, nu le-au solicitat.

Asadar, aceste costuri vor fi puse laolalta alaturi de investitiile pentru retele, iar ce nu va fi recunoscut de stat  (adica ce este subventionat)  va aparea intr-o masura mai mica sau mai mare pe facturile consumatorilor.

Costurile pentru realizarea acestui proces nu au fost inca masurate de companiile romanesti de distributie, care inca analizeaza impreuna cu firmele de consultanta cea mai buna varianta. Insa CEZ Romania are ca exemplu compania-mama, CEZ Group, care a implementat deja acest proces la companiile de distributie din Cehia, unde procesul a costat aproximativ 10 milioane de euro/companie.

"60-70% din aceasta suma reprezinta sistemele informatice prin care compania trebuie sa isi separe sistemele de gestiune si mai ales bazele de date cu clienti, in care trebuie sa existe acele ziduri chinezesti sau nivele de acces, deoarece, de exemplu, clientii companiei de distributie nu trebuie sa fie accesati de compania de furnizare, care are interese comerciale", explica Adrian Borotea, manager de proiect unboundling si corporate affairs manager al CEZ Romania.

Alte costuri vor deriva din reevaluarea activelor, transferarea acestora intre noile companii, dar si din schimbarile de personal: oamenii va trebui sa fie mutati dintr-o companie in alta, transfer care va presupune si o echipa de management pentru fiecare companie.

Daca pentru companiile de distributie privatizate, unboundling se traduce prin echipe de consilieri, bani pusi deoparte si presiuni asupra ANRE de a grabi procesul de finisare a legislatiei necesare, pentru cele patru companii de distributie care inca se afla la stat strategia nu a fost inca definitivata.

Mai precis, pentru Electrica Muntenia Sud actionarul majoritar nici nu se gandeste sa se apuce de acest proces (privatizarea se va termina in doua luni, iar Ministerul Economiei va lasa "placerea" acestui proces castigatorului), iar pentru celelalte trei va fi definitivata o strategie in urmatoarele saptamani, dupa cum au declarat BUSINESS Magazin oficiali ai Electrica.

Principala temere a companiilor este ca ANRE nu va pune la timp la punct legislatia. Aceasta temere umbreste principalul scop al acestui proces, si anume ca liberalizarea pietei sa se poata desfasura fara ca unele companii de furnizare sa fie favorizate.