Intrebarea care se pune nu e daca presedintele se rateaza. Intr-un fel sau altul, toti o facem. Important e insa ce anume rateaza. Spune-mi ce-ai ratat ca sa-ti spun cine esti!

Exista un graffiti din care poti invata mai multe decat dintr-un tratat de filosofie. In 1968, in timpul revoltelor studentesti, pe zidurile Sorbonnei cineva a scris: "Soyez raisonnable, demandez l’impossible!". Adica, fiti rezonabili, cereti imposibilul! Ploile sau fortele de ordine au sters inscriptia, insa era prea tarziu: formularea, anonima, intrase deja in istorie. Si, dupa cum se vede, inca-l mai face.

In realitate, inscriptia cu pricina nu facea decat sa consemneze o stare de fapt - una pe care, din cauza agitatiei de zi cu zi, suntem tentati sa o trecem cu vederea: rezonabili (adica rationali, vezi frantuzescul "raison") nu suntem decat in masura in care cerem imposibilul. Altminteri, n-am mai face copii, nu am mai merge la biserica, si nu ne-am pierde vremea cu flecustete gen "arta". Dar nici la fotbal nu ne-am mai uita, nici la televizor si nici politica n-am mai face. In linii mari, am fi un soi de parameci bipezi.

Sincer sa fiu, ma indoiesc ca Traian Basescu are revelatii de acest gen. Asta nu-l impiedica, insa, sa intrupeze, fara sa stie, dictonul de pe zidurile Sorbonnei. "E nebun", spun unii. "Vrea prea mult si prea repede", "isi va frange gatul cat de curand", "nu poti intinde coarda la nesfarsit" - sunt doar cateva dintre formularile referitoare la presedinte pe care le auzi la tot pasul. Si-n buna masura, asa e. Presedintele vrea, intr-adevar, prea mult si prea repede. Vrea sa reformeze justitia din temelii in sase luni, sa distruga coruptia la nivel inalt, sa puna economia romaneasca pe roate, sa permita accesul la dosarele Securitatii, sa ajute Moldova pe calea integrarii in UE, sa faca parteneriat cu Marea Neagra, sa profite din plin de axa Washington-Londra, si cate si mai cate. Dar, mai presus de toate, vrea sa modifice din temelii viata politica romaneasca.

E nebun? Nu! E rezonabil - cere imposibilul. Isi va frange, intr-un fel sau altul, gatul? Fara doar si poate. Nu poti lupta, de unul singur, impotriva sistemului, ba, uneori, chiar a comunitatii internationale (vezi integrarea Moldovei in UE), asteptandu-te sa si castigi. Nu poti intinde la nesfarsit coarda constitutionala fara a te astepta ca, la un moment dat, sa te plesneasca peste ochi. Si nu poti juca la nesfarsit cartea anticipatelor sau a referendumului, fara ca, mai devreme sau mai tarziu, vreunul dintre jucatori sa acumuleze suficient curaj (sau suficiente frustrari) pentru a-ti  plati in sec. Si sa castige. In plus, mai sunt greselile personale, de care nimeni nu e scutit (cel mai la indemana exemplu e "cazul Gusa & Comp.", prost gestionat de la cap la coada). Ceva, undeva, trebuie sa plesneasca, acum sau in viitorul mandat.

Importanta, insa, aici, nu e ratarea in sine. Nu "daca", ci anume "ce" ratezi conteaza. Nu e totuna daca ratezi examenul la scoala de soferi, presedintia pe bloc sau simfonia a IX-a. Iar din acest punct de vedere, Traian Basescu sta bine. Nu se incurca cu jumatati de masura. "If you dream, dream big", recomanda americanii. Iar presedintele viseaza la scara mare, fara doar si poate.

E suficient sa ne gandim la redesenarea scenei politice romanesti pe care Basescu o are in minte. Ca nu e nebun, o dovedeste si faptul ca lucreaza simultan la mai multe capete. Cum despre scenariul "popular" am mai tot vorbit in ultimele saptamani, poate ca n-ar strica sa zabovim nitel si asupra celui "social-democrat", mentionat saptamana trecuta. Conform acestuia, PD-ul ar urma sa ocupe partea stanga a esichierului politic, alternand frumos si disciplinat la guvernare fie cu liberalii, fie cu (eventualii) populari. In contextul acesta, PSD, in formula actuala, nu-si mai gaseste locul (si, intre noi fie vorba, bine face). Intrebarea care se pune in aceste conditii ar fi cum poate fi maturat de pe scena acest partid, altminteri bine reprezentat? Aici, gaselnita lui Basescu e aproape geniala si, pentru ca trebuia sa poarte un nume, i s-a spus Ion Iliescu.

Haideti sa recunoastem ca un asemenea efort de imaginatie nu e la indemana oricui. Desi, daca stam mai bine sa ne gandim, post-factum, lucrurile incep sa se lamureasca. Daca schimbul de politeturi, Scrovistea, pastrarea intacta a administratiei prezidentiale si altele nu sunt de ajuns, sa ne gandim putin la profilurile fostului si actualului presedinte.

Amandoi au plecat de jos, amandoi practica stilul "simplu, dupa vorba, dupa port" si amandoi au un succes la mase pe care politicieni precum Nastase sau Roman nu si-l pot explica. Imi imaginez ca, intr-un tête-à-tête departe de ochii lumii, le-ar fi destul de greu sa-si stapaneasca o oaresicare admiratie reciproca.

Mai mult, acum au si o tinta comuna - Adrian Nastase. Fiecare spera sa-l foloseasca pe celalalt pentru atingerea acestui obiectiv, asa ca fostul premier de-as fi, sau simpatizant deschis al acestuia, nu m-as simti prea bine. Oricare dintre cei doi, ca dusman personal, e greu de dus de carca. Luati impreuna, ar putea fi imposibil. Odata consumata aceasta faza, fiecare are planurile proprii pentru reunificarea PSD-PD. De partea lui Basescu sta insa biologia. Iata de ce, in locul tanarului Ponta, as sta o vreme linistit. Si, poate, cu putin noroc, i-as lua locul lui Gusa. Asta, desigur, a fost o poanta de la care nu m-am putut abtine.