Un mare general, pe numele sau Douglas MacArthur, cu un rol decisiv in razboiul din Pacific si in infrangerea Japoniei in al Doilea Razboi Mondial, a spus la un moment dat: "Noi nu ne retragem. Noi avansam in alta directie". Generalul a evidentiat astfel, pe langa iscusinta sa militara, si reale calitati de politician de succes, printre care si remodelarea realitatii in functie de nevoi.

Remodelarea realitatii si MacArthur prefateaza cat se poate de bine un subiect la zi: sa citesti in presa titluri de genul "Zi hotaratoare la FMI: vin sau nu banii de pensii si salarii?" sau "Banii de la FMI ajung pentru numai doua saptamani" este, pentru un jurnalist ca mine, care am traversat perioada 1995 - 2000, ceva halucinant.

In acea perioada, insi precum Poul Thomsen sau Emmanuel Zervoudakis, fosti negociatori-sefi ai institutiei in relatia cu Bucurestiul, iscau o gramada de bataie de cap si presei, si autoritatilor; duritatea masurilor economice pe care le sustineau, concizia declaratiilor sau limbajul taios-diplomatic puteau scoate lesne peri albi oricarui ziarist. Iar banii de la FMI erau atunci ingrozitor de scumpi si teribil de putini - transe de numai cateva zeci de milioane venite numai in schimbul unei aritmetici foarte dureroase, foarte riguroase cu parametrii economici.

Schimbarea de acum - o gramada de bani, o atitudine cat se poate de favorabila fata de autoritati sau acceptul de a folosi banii pentru cheltuieli curente - este, desigur, lesne explicabila prin perioada de criza pe care o traverseaza lumea. Si poate fi interpretata drept o decizie ferma a institutiei, reprezentanta de frunte a ceea ce numim uzual de a ajuta Romania sa traverseze criza economica, cumva indiferent de actiunile autoritatilor de la Bucuresti.

Aceasta intentie este in masura sa explice si detasarea cu care autoritatile romane trateaza criza, detasare pe care o traim cu totii. Planul anticriza al guvernului roman a fost notat cu una din cele mai slabe note (1,3 pe o scara de la 1 la 9) din lume intr-un studiu al CESifo, grup de cercetare patronat de Centrul pentru Studii Economice al Universitatii din München si Institutul de Cercetare Economica Ifo din Germania. Iar dedicatia cu care clasa politica ignora problemele economice, risipindu-se in schimb pentru analizarea prostitutiei, a drogurilor usoare sau a reformelor inchipuite, nu face decat sa incununeze o intreaga imagine a nepasarii. Nepasare alimentata, intretinuta de data aceasta si de marea finanta internationala.

Intrebarea fundamentala care se poate pune acum este "cine, cand si cum inghite broasca raioasa"? Intrebarea este justificata.

Odata pentru ca in jocul cu marea finanta, cineva inghite mereu broasca, ca sa stie si sa tina minte cine-i seful; acesta este un exercitiu pur uman, care nu are legatura directa cu ierarhiile, banii, deficitele sau cheltuielile publice.

Doi, pentru ca si marea finanta a luat un pumn in figura: la ora cand scriu acest text, liderii lumii reuniti la Pittsburgh anunta ceea ce s-ar putea defini prin si preluarea de catre G20 a rolului de diriguitor al lumii. O remodelare majora a sistemului economic mondial, bazata pe sporirea rolului economiilor emergente, printre care nu numai BRIC (Brazilia, Rusia, India si China), ci si Argentina sau Turcia. Nu pomenesc intamplator Rusia sau Argentina - sunt doua state care in urma cu un deceniu au traversat crize economice profunde, au fost ajutate de FMI si si-au revenit prin reforme si masuri economice, adica ceea ce plastic numesc inghititul broastei. Or, scenariile de acum zece ani se pot repeta si intr-o Romanie lipsita de coerenta economica si care se indatoreaza din ce in ce mai mult.

Cum ar reactiona liderii de acum ai Romaniei in cazul unei devalorizari bruste si de anvergura a leului, asa cum a fost caderea rublei din august - septembrie 1998? Devalorizare (de la 5 ruble/dolar la peste 20 de ruble pentru un dolar) generata de cheltuielile publice scapate de sub control si de spirala Ponzi a noi si noi emisiuni de obligatiuni de stat.

Sigur ca reluarea cresterii economice in Europa poate antrena si o imbunatatire a situatiei Romaniei, dar va fi aceasta suficienta si destul de rezistenta pentru notele de plata care se acumuleaza si care se vor aduna in continuare?

Va fi noul FMI, redesenat de liderii G20, la fel de binevoitor si in continuare cu Romania (este vorba de intreaga Europa de Est aici, desigur, si nu de cazul specific al Romaniei)?

Sunt intrebari la care raspunsul nu tine de legalizarea prostitutiei sau a drogurilor si nici nu se rezolva prin cuvantari inutile, dar pline de emfaza.

Asemeni generalului MacArthur, parem ca am ales sa nu cu restul lumii, ci in cu totul alta directie. Dar el era, spre deosebire de noi, un foarte bun strateg. Nu intamplator am spus ca plec spre frig si intuneric.