Mi-e ciudă că nu am putut să-i ajut pe alţii mai mult!”, spunea recent un prieten antreprenor, cu activităţi în sfera de IT şi nu numai, gândindu-se că ar fi putut până acum, la 40Ă, să fi început deja să facă lucruri concrete, programe de impact, pentru comunitate, pentru societate. De ce nu le-a făcut până acum? Răspunsul este cât se poate de simplu. El şi alţii din diferite generaţii ne-am început tinereţea sub „imperiul foamei”, luptându-ne să acoperim baza din piramida lui Maslow. Pricină pentru care am fost dispuşi să lucrăm pe foarte puţini bani – uneori chiar deloc, doar ca să căpătăm experienţa cerută pretudindeni la angajare. Odată asigurate cele mai de jos „straturi” ale piramidei lui Maslow, putem ridica ochii spre alte orizonturi. Amicul despre care vă povestesc a ajuns în punctul în care îşi frământă mintea ce poate face pentru a avea un impact pozitiv în societate. Alt prieten este deja implicat în diverse programe de voluntariat cu impact vizibil (pe lângă acţiunile antreprenoriale cărora le-am pierdut şirul).

Dincolo de disponibilitatea de a-i vedea şi pe alţii, în societatea românească sunt tot mai mulţi cei care se gândesc în mod real la binele altora, şi la „urmaşii urmaşilor noştri”, ca să amintim de vorbele atribuite lui Ştefan cel Mare. Dovadă şi căsuţa mea poştală personală (ca multe altele, sunt sigură). Fiul meu m-a criticat recent pentru că inboxul meu este invadat de mesaje pe care le pot cataloga drept spam, ca să scap de ele. Printre ele – informări de la diverse asociaţii şi ONG-uri. Chiar dacă nu rezonez mereu cu acţiunile lor, îmi place să-mi arunc un ochi pe ele din două pricini: ca să simt pulsul pieţei, şi ce se mai întâmplă, chiar dacă nu sunt prezentă în Piaţa Mare, şi pentru că (recunosc) îmi oferă un confort ideea că alţii fac. Spitale pentru copii, strângeri de fonduri pentru diferite cauze, că fac tam-tam să facă sau să desfacă legi, că protestează şi se zbat pentru a opri defrişări, corupţie, nedreptăţi. Eu percep aceste demersuri ca pe o fantastică schimbare faţă de cenuşiul care ne împresura în urmă cu două decenii, de pildă. A cere ajutorul pentru o cauză nobilă nu mai generează ruşine sau frustrare, ci dimpotrivă, mândrie – că aparţii unui curent care are capacitatea să ajungă un fluviu ce mută şi munţii din loc.

Totuşi, drumul spre mai binele tuturor şi grija pentru cei din jur este în România la început de drum. Cei mai mulţi de fapt ştiu foarte puţin, amestecă foarte multe concepte în ideea de comportament sustenabil – de la protecţia mediului, la colectare selectivă, până la consum responsabil şi diminuarea cheltuielilor. Dincolo de ce ştim însă, important este ceea ce facem. Desigur, este şi dezirabil social să afirmăm că suntem responsabili, că facem una sau alta, dar când trebuie să ne şi comportăm ca atare este mai greu.Răspunsul pe scurt: un comportament sustenabil presupune renunţarea la zona de confort, din viaţa de zi cu zi în multe feluri. De pildă separarea deşeurilor este o bătaie de cap şi pare cam inutilă când maşinile de gunoi amestecă de-a valma tot ce e în tomberoane. Ca să avem aer mai curat ar trebui să folosim mai mult bicicletele, tramvaiele sau să mergem mai mult pe jos. Ştirea cu termometrele cu mercur, vehiculată intens în media săptămâna trecută (simpla deţinere a unui astfel de obiect este infracţiune,

dar este anevoios şi costisitor să te debarasezi de el), este un alt exemplu că trebuie să lupţi ca să ai un comportament sustenabil. Cu autorităţile, amicii, vecinii şi alţii.

Sunt de părere că orice drum, oricât de scurt/lung, facil/anevoios, începe cu primul pas. Nu am nicio altă şansă decât să-mi înşir paşii, punând un picior în faţa celuilalt. Din fericire, pe acest drum merg tot mai mulţi. Ediţia din acest an a catalogului Cele mai responsabile companii din România reuneşte multe proiecte frumoase din diverse arii, cu impact din ce în ce mai mare în societate. Cu forţă şi bugete (cu titlul, de exemplu, NN Asigurări de Viaţă a alocat anul trecut 4,5 milioane de lei pentru iniţiative sociale).

Se poate mai mult, mai bine, mai repede? Cu siguranţă se poate, dar depinde de noi, de autorităţi şi de companii cât de repede se va produce schimbarea în bine. Ca să nu ne trezim înainte de vreme într-un scenariu apocaliptic aşa cum ne arată varii filme SF. Unul dintre ele e Gravity – oamenii caută un alt „acasă”, pentru că Pământul nu mai poate fi salvat. Din fericire, nu suntem (încă) acolo. Dar trebuie să renunţăm iute la confort.

Ioana Mihai-Andrei, editor Business Magazin