În jocul momentului, România nu are cărţi prea bune, dar nici slabe de tot, şi depinde doar de priceperea cu care negociatorii vor plusa şi de mina pe care o vor arbora pentru a câştiga sau a pierde mâna.

Să privim un pic în jur: în nici trei decenii de la căderea Zidului Berlinului, sfârşitul Războiului Rece, de la "sfârşitul istoriei" omenirea s-a angajat în dispute de amploare, militare sau economice, se construiesc noi ziduri, se destramă alianţe, urcă în preferinţele publicului lideri extremişti, se acumulează tensiuni. Cu doar câteva zile în urmă un înalt oficial NATO vorbea de nevoia alocării, în cadrul parteneriatului, de sume suplimentare pentru nevoile militare ale statelor membre; discursul avea accentele impuse de ideile preşedintelui Trump, dar accentua de fapt ceea ce simte toată lumea, accentuarea tensiunilor geopolitice.

Pe urmă nevoia de înzestrare a armatei române: în urmă cu câteva luni o solicitare postată pe US Federal Business Opportunities (FedBizOpps) vorbea de faptul că România caută elicoptere din categoria CAS (close air support) care să poată fi folosite şi pentru transport sau misiuni medicale. La lista de cerinţe se calificau un număr de elicoptere produse de Airbus Helicopeters şi de Bell Helicopter, dar şi altele, mai puţine, produse de exemplu de Boeing. Publicaţia electronică IHS Jane's 360 avansa Bell OH-58D Kiowa Warrior drept cea mai potrivită opţiune.

Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro