Putini dintre managerii cu care am vorbit reusesc sa iasa de sub ambalajul sec si confortabil al limbajului corporatist si sa comunice simplu, clar si colocvial. E una dintre metehnele pe care nici responsabilii de la comunicare nu o observa sau nu cred ca este necesar sa o modifice. Si ar mai fi ceva: obsesia deranjanta a repetarii lui "eu cred". Intr-o discutie, am acordat o atentie speciala acestui aspect: domnul respectiv a inceput 10 fraze consecutive in acest fel.

In manualele de teoria comunicarii, se face o distinctie foarte clara a felului in care se formeaza convingerile si care este scara evolutiva de la pareri la convingeri (pareri - credinte - convingeri). Sigur, nimeni nu se asteapta ca acesti executivi sa detina in mana dreapta adevarurile absolute ale acestei lumi si in mana stanga solutii la problemele locale, nationale, regionale sau globale. Dar ar fi, in mod clar mult mai reconfortant sa aud un astfel de conducator de companie care imi spune verde-n fata "Domnule, lucrurile stau asa si nu altfel! Maine va fi mai rau pentru ca x si y sau, dimpotriva, mai bine, deoarece z. Asculta bine ce-ti spun pentru ca stiu despre ce vorbesc!"

La fel s-a intamplat si cand a venit criza, pe care, in ciuda declaratiilor de dupa, foarte putini au prevazut-o. Pana pe la jumatatea lui 2008, toti credeau ca si in 2009 vor avea cresteri de "cel putin 50%". Apoi, au crezut altminteri.

A doua hiba pe care am mentionat-o mai sus sta in obstinatia cu care refuza sa aiba un discurs "uman". Putini sunt capabili sa faca analogii, sa transpuna situatii reale in anecdote sau, pur si simplu, sa iasa din terminologia specifica domeniului din care fac parte. Sau poate nu vor pentru ca inca mai sunt foarte multi oameni care cred ca un limbaj greoi, incarcat si cat mai specializat inseamna apanajul competentei profesionale sau al superioritatii intelectuale.

Ar fi mult mai simplu - si pentru ei si pentru interlocutorii lor - sa manifeste o oarecare detasare care sa rupa monotonia clasicelor discursuri. Sigur, ei nu sunt oratori de formatie, dar fiecare manager este un om care conduce o companie care incearca sa vanda ceva. Iar managerul, la randul lui, are de vandut si o imagine. Pe care ar vinde-o in mod clar mult mai usor daca ar sti, in loc sa creada, sau daca ar povesti, pur si simplu, in loc sa incerce sa nu incalce reguli sfinte ale comunicarii publice in spatiul corporatist.