Versiunea Partidului Conservator despre popularii europeni e in genul bancurilor cu Radio Erevan. E adevarat ca PC a primit OK-ul acestora. Numai ca OK-ul n-a fost pentru primirea partidului lui Dan Voiculescu de catre Partidului Popular European, ci pentru respingerea sa.

Tara noastra frumoasa si bogata e presarata, ici-colo, de semnul "fotografiatul interzis", afisat in preajma unitatilor militare sau a altor locuri strategice. Probabil ca or fi vreunii care isi inchipuie ca simpla prezenta a acestui semn pazeste secrete de stat la care, astfel, spionii sau spioancele nu au cum sa ajunga. De cand cu fotografiile realizate prin intermediul satelitilor care pot prezenta, de exemplu, silueta unui om pe o strada din Sibiu (nu e exclus ca fotografiile la care au acces expertii NASA iti arata si marca ceasului de pe mana sibianului), semnul "fotografiatul interzis" pare o gluma buna.

Tot asa, nu poate fi interzis nici fotografiatul politic. Desi exista inca ciudat de multe incercari in acest sens. Scandalul stenogramelor PSD e deja notoriu. Numai cine nu vrea nu poate citi spumoasele discutii din sedintele conducerii de partid (si de stat) din anul preelectoral 2004. Discutii fara perdea, intre amici. Socante prin fondul lor, prin ceea ce exprima ele, prin preocuparea exclusiva pentru interesul propriu, de grup. Pentru totala lipsa de consideratie fata de "prostime". Caz tipic de discurs dublu. Se spune ca haina il face pe om. Pe politician il descrie si felul in care gaseste de cuviinta sa vorbeasca, sa se exprime, sa puna la cale. Se mai poate spune ca politica e arta de a minti frumos. Ca in cazul oricarei arte, exista si aici artisti si talentati, artisti de mana a doua si jalnici epigoni. Invatatura nr. 1 a fiecaruia este aceea ca, pana la urma, totul se afla. Altfel spus, minciuna politica are picioare scurte.

Un alt exemplu, mai recent, cu o culoare proprie, a fost oferit saptamana trecuta de vicepresedintele Partidului Conservator, Daniela Popa, reprezentanta PC la o sedinta importanta a Partidului Popular European. La sedinta respectiva s-a discutat, intre altele, despre cererile PD si PC de intrare in PPE. Au participat, adica, pe langa liderii popularilor europeni, reprezentanti a inca trei partide romanesti. Oficiali PPE au facut declaratii in legatura cu concluziile sedintei. Cu toate acestea, la intoarcerea in patrie, conservatoarea plecata in misiunea imposibila de a-i convinge pe popularii europeni ca PC si-a schimbat deopotriva parul si naravul s-a gandit ca macar pe romani "sa-i duca".

La Bruxelles a fost ca la examen. Cei doi pretendenti romani, PD si PC, si-au prezentat programele politice, istoria, activitatea curenta, forta politica actuala, promisiunile si "scrisorile" de recomandare. Partea de programe a fost cel mai usor de rezolvat; un text bun poate fi redactat rapid. Partea de promisiuni, asemenea. Trecand la lucruri mai serioase, argumentele principale ale celor doua partide au fost reprezentarea parlamentara si faptul ca fac parte din coalitia aflata la putere in Romania. Au, cu alte cuvinte, greutate pe scena politica autohtona, deci pot promova valorile PPE cu mai mult succes decat PPCD, cel mai autentic partid crestin-democrat din Romania, lipsit insa de forta. Dupa cum se stie, candidatii din Romania stau mai prost la capitolele istoric si scrisori de recomandare credibile. Astfel, ambele partide au devenit populare/conservatoare abia de cateva luni. Mai degraba din oportunism decat din convingere, s-a spus. (La ce altceva sa te gandesti vorbind dspre un partid care pana nu de mult era membru al Internationalei Socialiste - incomodat acolo de PSD -, respectiv altul care a oscilat continuu, printre doctrinele imbratisate cel mai mult timp fiind social-liberalismul sI umanismul?)

Ei, bine, versiunea vicepresedintei PC a fost in genul bancurilor cu Radio Erevan. E adevarat ca PC a primit OK-ul popularilor europeni. Numai ca OK-ul n-a fost pentru primirea partidului lui Dan Voiculescu, ci pentru respingerea sa.

Acestea sunt doar doua exemple. Incercarea de prostire in fata este, insa, o meteahna larg raspandita. Dar, dupa cum se vede, e un bumerang. Politicienii mincinosi au doua variante. Fie sa devina artisti ai mintitului, dar asta cere talent si experienta (iar pana s-o dobandesti, o poti incurca), fie sa renunte la dublul limbaj si, mai ales, sa nu mai incerce sa-i ia de prosti pe ceilalti. Exista suficient de multi "fotografi".

Povestea cu fotografiatul are si un erou enervant de pozitiv. Atat de pozitiv inca cei mai multi il considera erou negativ. Este vorba despre liderul PPCD, Gheorghe Ciuhandu. Liderul fostului partid taranist a fost unul dintre cei carora li s-au cerut acele scrisori de recomandare pentru cele doua partide romanesti pretendente la PPE.

Ei bine, Ciuhandu a luat cuvantul si a spus ceea ce toata lumea stia, amintind amanunte din activitatea politica din anii din urma a celor doua partide (inclusiv inamicitia fata de fostii taranisti). Punctul de vedere al reprezentantilor PPCD a fost unul principial corect: ei au cerut amanarea acceptarii PD ca membru observator (pentru "clarificari" doctrinare, dar si ca sa le dea democratilor "timp de gandire" in vederea crearii unui pol de centru-dreapta, impreuna cu PPCD, fireste!) si respingerea cererii conservatorilor (din cauza traseului politic discutabil, a doctrinei confuze si a suspiciunilor care planeaza asupra catorva lideri PC).

Pozitia lui Ciuhandu a cantarit greu atunci cand grupul de lucru a formulat propunerile catre Biroul Politic al PPE. Astfel, grupul de lucru a recomandat ca PD sa primeasca statutul de observator pe o perioada nedeterminata (timp in care actiunile democratilor vor fi monitorizate), in vreme ce PC pur si simplu nu a primit aceasta recomandare.

Liderii PD s-au declarat dezamagiti de atitudinea lui Ciuhandu (care are si o doza de calcul politic in ea; intrarea PD in PPE va insemna, in mod cert, diminuarea pozitiei PPCD la Bruxelles). Dar nici unul nu ar putea contrazice vreuna din obiectiile acestuia. Ciuhandu a prezentat o fotografie politica (pe care popularii europeni o aveau, oricum, "din satelit") si a aratat ca un grup politic serios nu-si poate fura caciula si are niste principii la care nu poate inchide ochii.