Marturisesc ca n-am avut, personal, nici un fel de incredere in raportarile oficiale statistice.Cresteri economice care mi se pareau prea mari, productii agricole care mi s-au parut umflate, totul pe fondul nativ al taranului care vedea girafa si exclama ca nu crede.

Nici macar discutia, nu foarte veche, cu Hostiuc, pe atunci ditamai redactorul-sef de Ziar Financiar (intre timp a avansat) - intr-o seara in care n-aveam ceva mai bun de facut decat sa analizam relansarea economica a Romaniei - nu m-a convins, cu toate ca omul a fost destul de increzator in capacitatea economiei romanesti de a dudui.

Pana la urma m-au invins. Au contribuit toate stirile pe care le-am citit si care vorbesc de cresterea in special a consumului, de castiguri sau cifre de afaceri sporite, de numarul mai mare de masini vandute, de expansiunea creditelor acordate de banci.

Iar in momentul in care m-am surprins explorand piata pentru un credit bancar mi-am dat seama ca am capitulat definitiv: iata, sunt pe cale sa devin un pion al consumului, deci exist, si daca au izbutit sa ma scoata din amorteala, inseamna ca lucrurile se misca, intr-adevar.

Cornitele girafei mele le-a pus premierul Calin Popescu Tariceanu, care evidentia recent pericolul supraincalzirii economiei romanesti. Nu a facut-o pentru prima oara si nu este primul care atrage atentia asupra acestui risc, au mai facut-o si cei de la Moody’s, si cei de la FMI. N-as mai insista asupra cauzelor care au generat aceasta situatie- cresterea puterii de cumparare, a consumului si a importurilor si nici asupra pericolelor, cum este cel al cresterii inflatiei sau cel al adancirii deficitelor.

Ce mi se pare important in acest moment este nevoia de reforma profunda, de eliminare rapida a problemelor economiei romanesti - mari entitati de stat consumatoare de resurse, obiceiul de a consuma mai mult decat de a produce. Este un loc comun deja ce spun, nevoia de reforma tot o repeta o multime de insi in tara asta. Dar cel putin la fel de multi insi, daca nu cumva mai multi, nu fac nimic.

In urma cu cativa ani un oficial guvernamental imi marturisea ca s-a confruntat cu o problema ciudata. Era perioada in care se aplica reforma mineritului romanesc, disponibilizarea minerilor era in prim-plan iar ortacii se inghesuiau la plati compensatorii in numar mai mare decat cel luat in calcul de autoritati. Reactia unui angajat al unei institutii financiare internationale a fost oarecum copilareasca: "hai sa-i disponibilizam pe toti, sa vedem ce se intampla". 

Acum ma simt tentat si eu sa spun: hai sa lasam lucrurile asa, sa vedem ce se intampla? De perioade faste in economia romaneasca nu prea imi aduc aminte, si daca e sa luam in calcul un sondaj al agentiei pentru IMM, 65% dintre intreprinzatori apreciaza ca mediul de afaceri este mai bun in prezent fata de perioada similara a anului trecut. Un impact major pare sa fi avut cota unica de impozitare, evidentiata de 82% drept prima in ierarhia evolutiilor pozitive. Urmeaza accesul mai facil la sursele de finantare (71%) si cresterea vanzarilor (64%). In acelasi timp se pastreaza un nivel relativ redus al ingrijorarilor legate de integrarea in Uniunea Europeana si de efectele concurentei.

Daca tot sunt asa de incalziti, de ce i-am raci? Argumentul pro: exemplul Chinei. De circa trei ani, periodic, apar ingrijorari legate de supraincazirea economiei chineze, iar autoritatile anunta ca vor aplica masuri de limitare a cresterii economice.

In primul trimestru al anului, o crestere de peste noua procente a Produsului Intern Brut indica un esec al politicilor de control a economiei. Secretul chinezilor sta in intrarile masive de capital strain, mai mari cu 22% fata de anul trecut.

Argumente contra: riscul unei crize majore a economiei romanesti. Cresterea economica romaneasca este in cea mai mare masura efectul cresterii consumului, pe fondul aprecierii leului.

Exista in aceasta ecuatie necunoscuta cursului de schimb. Posibilitatea aprecierii leului pana la un nivel - masa critica care sa duca, pe un fond speculativ, la o explozie a valorii devizelor straine. Masina pe care ati cumparat-o in euro, dar pe care o platiti in lei la un nivel convenabil de curs ar putea deveni peste noapte nepermis de scumpa. In mare, aproximativ acesta ar fi scenariul si pentru ansamblul economiei romanesti - valoarea masinii reprezentand in acest caz valoarea deficitelor.

Intre entuziasm si pesimism, ramane necesitatea eficientizarii economice, a cresterii de productivitate si a atragerii de investitii. Pentru ca si romanii din strainatate isi vor atinge in curand limitele, daca nu au facut-o deja iar privatizarea este pe terminate, astfel incat miza trebuie sa se mute de pe plusurile de intrari de valuta din cele doua canale pe altele, cel al investitiilor straine fiind cel mai evident.

Vreti un sfat cuminte? Consumati cat mai aveti timp. Dar daca si peste doi ani la CFR administratia si sindicatele se vor certa pe salarii, aveti grija sa va puneti obiectele consumului la adapost.