Una dintre stirile cele mai prezente in media zilele trecute se refera la Apple, care a lansat o retea de socializare ce se va numi Ping si va avea o orientare exclusiv muzicala. Avand in vedere ca Apple este de departe cel mai mare distribuitor de muzica din internet, miscarea are sens si parerea mea este ca Ping va fi inca un element din "ecosistemul" creat de Jobs pornind de la iPod si iTunes, la care s-au adaugat apoi iPhone si iPad, precum si alte ingrediente care, la un loc, au ajutat Apple sa vanda de-a lungul timpului peste 12 miliarde de piese muzicale.

Se fac speculatii despre faptul ca Ping va eroda popularitatea MySpace, care desi a pierdut clar competitia cu Facebook, a ramas preferata de amatorii de muzica si de muzicieni. Se mai estimeaza ca vor fi afectate si servicii precum Last.fm si Spotify, care si ele au introdus elemente de social networking, precum partajarea playlist-urilor.

Insa mi-a atras atentia un amanunt interesant. Jobs spune ca 160 de milioane de utilizatori pot deja sa vireze spre Ping. De unde vine aceasta cifra? De la numarul clientilor activi care cumpara muzica de la iTunes Store si care au, desigur, instalate programe iTunes, pe Mac-uri, PC-uri si dispozitivele mobile precum iPod Touch sau iPhone. Chiar daca este posibil (dar improbabil) ca Ping sa aiba si un suport web, poarta de acces principala spre retea nu va fi browserul, ci o aplicatie: iTunes.

In aceeasi prezentare sustinuta la San Francisco, Steve Jobs a mai anuntat si o noua versiune de Apple TV, care va putea fi conectat la televizorul din living si la priza de retea si va aduce in regim de streaming filme si programe TV, totul in HD. Pretul de 100 de dolari si tariful de un dolar per program par cat se poate de atractive pentru cei care dispun de o conexiune buna la internet.

Nu sunt greu de observat doua aspecte: pe de-o parte se creeaza un soi de "insula" Apple ce graviteaza in jurul magazinului iTunes, iar pe de alta parte web-ul cam dispare din ecuatie.

Dar putem merge mai departe pe aceasta linie, cu exemplul Amazon, care in zona Kindle procedeaza cam la fel: un aparat pentru vizualizare propriu in jurul unui magazin propriu, adica o alta insula si din nou ocolirea web-ului. Facebook este tot o insula, de data aceasta in web. Insa din ce in ce mai mult Facebook tinde sa fie accesat de pe dispozitive mobile, prin aplicatii specializate. In plus, invazia telefoanelor inteligente si a tabletelor pune un accent tot mai mare pe aplicatii care folosesc internetul, dar tot mai putin web-ul.

Desi pentru multa lume internetul este web, se cuvine facuta o precizare: internetul este un suport de comunicatii (bazat pe un set de protocoale numit TCP/IP) utilizat de nenumarate aplicatii, printre care si web-ul, dar si posta electronica, servicii telefonice de genul Skype, retele peer-to-peer, mesageria instantanee, transferul de fisiere (FTP), retele virtuale private (VPN) si multe altele. De fapt, traficul prin protocolul HTTP (adica web-ul) reprezinta mai putin de un sfert din traficul total al internetului.

Daca - asa cum prevede Morgan Stanley - peste cativa ani, numarul celor care vor accesa internetul de pe dispozitive mobile va fi mai mare decat al celor care-l acceseaza de pe PC-uri, avem oare motive sa luam in calcul un declin al web-ului si, odata cu acesta, al deschiderii aproape totale pe care ne-a adus-o? Ultimul articol de fond al revistei Wired se cheama "Web-ul a murit. Traiasca internetul". Dincolo de titlul bombastic - specificul casei - trebuie remarcat ca articolul este scris de doua nume grele: Chris Anderson, redactorul-sef al revistei si autorul unor carti importante, printre care "The Long Tail", si Michael Wolff, un cunoscut jurnalist si autor, fondator al agregatorului de stiri Newser.

Anderson crede ca aceasta evolutie este inevitabila, deoarece este in spiritul capitalismului. Intotdeauna o tehnologie noua creeaza deschidere si oportunitati pentru multi, dar pe masura ce tehnologia se maturizeaza, raman tot mai putini in joc, asa cum s-a intamplat cu caile ferate, cu telefonia sau cu electricitatea. Mai e vorba si de natura umana, iar Anderson o spune franc: "Oricat am aprecia din perspectiva intelectuala deschiderea, pana la urma preferam calea cea mai comoda". Din acest motiv, Apple vinde piese muzicale cu 99 de centi, cand acestea pot fi obtinute pe gratis intr-un fel sau altul. Si va vinde si mai multe cand utilizatorii din Ping vor schimba playlist-uri si vor fi la un clic distanta de iTunes Store. Chiar daca vor fi intr-o gradina inchisa.