Să te confrunţi cu provocări în fiecare zi te va face mai fericit, împlinit şi competent într-o lume în continuă schimbare. Învaţă cum să transformi dificultatea în avantaj. Dacă te-aş întreba să-ţi aminteşti cele 2-3 momente definitorii din viaţa ta, ce ai spune?

Natura umană este complexă. Pe de o parte, căutăm confort. Familiaritate. Siguranţă. Satisfacţie imediată. Suntem tentaţi să folosim scurtături, să alegem calea cea mai uşoară. Să repetăm şi să replicăm ceea ce deja ştim. Până la urmă, creierele noastre limbice - responsabile de emoţii, memorie şi judecăţi inconştiente - ne îndeamnă să evităm pericolul sau durerea şi să căutăm plăcerea.

Dar dorim şi să trăim o viaţă plină de sens, aventură şi aliniere cu ceea ce simţim cu adevărat important. Vrem să facem lucruri care contează, să avem o senzaţie de realizare, să creăm, să inovăm, să ne stăpânim meşteşugurile, să ne conectăm la ceva mai mare decât noi înşine. Vrem să conteze! Aceasta este natura noastră paradoxală. Deci, cum navigăm printre aceste forţe opuse?

Înţelepciunea unei vieţi bune. Grecii antici aveau două cuvinte care surprind esenţa acestei dileme.

În primul rând, „eudemonia". Acesta este un tip particular de fericire, diferit de sentimentul de bucurie, mulţumire sau plăcere - de exemplu, tipul de fericire pe care o simţi când bei un martini pe plajă, petreci cu prietenii sau savurezi o masă delicioasă. Eudemonia este sentimentul de împlinire care vine dintr-o viaţă trăită în mod corespunzător. Pentru a experimenta această satisfacţie profundă în viaţă, trebuie să trăieşti cu un sens al scopului, cu o muncă semnificativă şi cu o doză bună de sacrificii şi datorie pentru a naviga prin deciziile complexe ale vieţii. În termenii lui Aristotel, eudaimonia este starea cea mai înaltă a binelui uman, sau ceea ce numim astăzi prosperitate sau „bunăstare". Cu alte cuvinte, este capacitatea de a exprima cea mai bună versiune a ta, moment cu moment. Apoi, „arete" - în sensul său de bază, acesta este „virtutea morală". A trăi în conformitate cu valorile curajului, umilinţei, sacrificiului pentru cei în nevoie, integrităţii în fiecare acţiune, perseverenţei şi compasiunii. În timp ce mulţi oameni astăzi se străduiesc să fie „de succes", drumul către o viaţă bună nu este succesul în sine (de exemplu, bunurile materiale, statutul sau faima), ci străduinţa pentru excelenţă. Actul de a-ţi realiza întregul potenţial.

Atingerea adevăratei măreţii. Ideea este că ajungem la adevărata noastră măreţie atunci când alegem să facem lucruri dificile. Atunci când ieşim din zona noastră de confort şi siguranţă, dispuşi să facem faţă unor noi provocări. Atunci când căutăm oportunităţile din spatele „problemei“. Atunci când depăşim (imaginarele) limite şi ne confruntăm direct cu temerile noastre. Când realizăm că pentru a câştiga, trebuie să învăţăm cum să eşuăm. După cum spuneau filosofii budişti Zen, „Obstacolul este calea". Sunt tocmai dificultăţile din viaţă care ne vor dezvălui cum să devenim mai puternici, mai inteligenţi şi mai înţelepţi - lucrând cu un şef dificil, având conversaţii dificile cu partenerul de viaţă, acceptând feedback critic, gestionând eşecul cu un client, încercând să ne corectăm slăbiciunile sau dorind pur şi simplu să ne îmbunătăţim în mod constant performanţa. Starea noastră de sănătate mintală este în legătură directă cu abilitatea noastră de a face acest lucru. Antidotul pentru epidemia de anxietate şi depresie - sau chiar pentru sentimentul de pesimism, în special printre tineri - nu constă într-o „siguranţă" mai mare, ci în urmărirea unor provocări semnificative şi a unei cauze demne. Aceasta ne menţine intelectual alert şi emoţional implicat.

Obişnuieşte-te să te simţi inconfortabil. Tot ce este bun vine dintr-un fel de durere.

Durerea musculară, după o sesiune bună de antrenament în sala de sport... Durerea provocată de practica intensă pentru a ajunge la măiestrie în munca noastră.

Conversaţiile dificile îmbunătăţesc relaţiile noastre. Crizele - cele mai dureroase momente din viaţa noastră - redefinesc cine suntem. A iubi dificultatea - această latură paradoxală a vieţii - este o sursă de transformare personală. Haideţi să facem acest proces de reconfigurare mentală. Pentru că, dacă dificultatea este ceva de evitat, ajungem să ne complacem. Devenim fragili. Slabi. Prin abordarea lucrurilor dificile, câştigăm încredere şi forţa reală de a înfrunta provocările vieţii.

Puterea de a persevera şi a ne implica pe deplin într-o sarcină, numită şi „grit“, s-a dovedit a fi un predictor mai bun al realizărilor ştiinţifice în şcoli şi al succesului viitor în comparaţie cu coeficientul de inteligenţă. De fapt, să devii antifragil - nu doar rezilient - va fi cea mai căutată abilitate în secolul al XXI-lea. Persoana rezilientă „revine“ după situaţii dificile, dar persoana antifragilă „înaintează“, folosind stresul şi volatilitatea ca combustibil.

Dacă există ceva ce trebuie să facem mai bine ca profesori, părinţi sau lideri, este să ajutăm oamenii să folosească adversitatea pentru a excela şi prospera. Aceasta va deveni noua paradigmă a învăţării.

Provocarea nu ar trebui să fie un test de „trecut sau picat”, aşa cum promovează (din nefericire) sistemele tradiţionale de învăţare. Din contră: prin provocare devenim plini de resurse, inventivi, ingenioşi.

O nouă identitate. Confruntarea cu provocările modelează şi identitatea noastră profundă. Devenim stăpâni ai destinului nostru, căpitani ai vieţilor noastre, în loc să fim victime pasive. Construim autonomie, adevărată încredere - ceea ce psihologii numesc „locusul intern al controlului”.

Aceasta este o putere magnetică! Ea inspiră şi împuterniceşte indivizii şi echipele să facă lucruri uimitoare.

Oricine se angajează într-o călătorie semnificativă are şanse să întâmpine obstacole, piedici sau alte forme de adversitate pe parcurs. Şi cu cât muntele de escaladat este mai înalt, cu atât sunt mai exigente provocările de abordat - şi cu atât devine mai satisfăcătoare calea către vârf.

Rezistenţa este prietena ta. Fii recunoscător pentru totul, atât binele, cât şi răul, toate sunt binecuvântări. Nietzsche numea acest lucru „amor fati“ - îmbrăţişarea iubitoare a tot ceea ce viaţa îţi aruncă în cale.

Marea ironie este că ceea ce face viaţa demnă de trăit nu vine întotdeauna din partea roză. Energia care provine din suferinţă sau din partea întunecată a lucrurilor poate fi imensă. Pe măsură ce luptăm - cu o mentalitate de creştere - împotriva acestor forţe negative, suntem capabili să trăim mai profund, mai plenar.

Fericirea nu constă într-o linişte eternă. Fericirea vine odată cu capacitatea noastră de a rezolva probleme. Această abilitate de a alchimiza durerea momentană într-un sens infinit stă la baza unei vieţi bune, bogate...

Dificultăţile, chiar dacă sunt dureroase, ne fac mai puternici. Este timpul să învăţăm cum să transformăm dificultatea în avantaj.