Un loc in care exista, adunate, mai multe raspunsuri sunt cele 914 pagini ale Tratatului de aderare. Si tot aici, un bun prilej pentru o noua serie de intrebari, de data asta mai precise. Nu e un manual, nu e o carte de capatai. E ca un fel de lege a circulatiei prin realitatile Uniunii Europene.

Votul din 13 aprilie este ca o nota pe care o primeste elevul Romania. Ca orice nota, si cea a Parlamentului European poate fi acuzata de subiectivism (pozitiv sau negativ) si contestata. Dar nota va ramane in catalog. 

Si va consemna faptul ca, la ora semnarii Tratatului de aderare, Romania era un elev mediocru, ceva mai slab decat colegul lui de banca bulgar. E un adevar pentru care nu trebuie criticat cel care a dat nota ci acela care n-a fost in stare de mai mult. 

Acest vot poate fi interpretat in mai multe feluri. Fireste, fortele politice din Romania vor incerca sa traga, fiecare, spuza pe turta proprie. Dincolo de autofelicitari si acuze, dincolo de festivitati si ceremonii, votul din 13 aprilie si semnarea Tratatului de aderare, la 25 aprilie, nu inseamna decat o etapa importanta, decat un pas. 

Ce va fi, insa, dupa 25 aprilie? Cate grade Celsius vor fi afara si cate in mintile infierbantate ale romanilor aflati pe diferite paliere ale societatii? 

Votul din Parlamentul European si semnarea Tratatului de aderare sunt niste prilejuri. Fiecare dintre cei preocupati de ceva mai mult decat rachiul de dupa-amiaza ar putea folosi aceasta ocazie pentru a-si pune intrebari importante si pentru a incepe sa caute raspunsuri care il privesc mai direct decat isi poate inchipui. 

Pe politicienii de la Bucuresti se obisnuieste sa ii bucure faptul ca romanii sunt cei mai mari sustinatori ai integrarii in Uniunea Europeana, dintre toti cei care au aderat sau urmeaza sa adere la UE. Aceasta febra ii sperie, in schimb, pe cei din Delegatia Comisiei Europene in Romania. 

Fideli datelor statistice si experientei birocratice, istorice, sociale sau politice pe care o au, oficialii si expertii europeni stiu ca acest entuziasm inseamna mai degraba necunoastere. Ei nu spun nici o clipa ca intrarea in Uniunea Europeana nu ar fi ceva bun; ei stiu doar ca integrarea e un lucru foarte bun daca Romania e, cat de cat, pregatita si, mai ales, daca se integreaza in deplina cunostinta de cauza.

Specialistii romani in PR pro-european se afla, astfel, in fata unui paradox: activitatea lor e considerata cu atat mai eficienta cu cat scade (pana la un punct) ponderea celor care declara ca sustin aderarea. E un semn ca oamenii nu mai inghit lozinci, ca prelucreaza informatia si incearca sa si-o explice. 

Ca cugeta, ca ii priveste, ca exista, ca isi asuma. Ca nu vor "intoarce armele", aflati in fata primelor dificultati, ci vor incerca sa rezolve. Aceasta ar fi prima plusvaloare a integrarii. 

Un loc in care exista, adunate la un loc, mai multe raspunsuri sunt cele 914 pagini ale Tratatului de aderare. Si tot aici, un bun prilej pentru o noua serie de intrebari, de data asta mai precise. Nu e un manual, nu o carte de capatai. E ca un fel de lege a circulatiei prin realitatile Uniunii Europene. 

Poti sa n-o cunosti (dar nici nu stii ce pierzi) sau poti sa incerci sa-i afli chichitele, sa te folosesti de ea. Sa devii om al timpului. 

N-ar strica sa fie cat mai multi romani care sa studieze Tratatul de aderare, cu markerul in mana, si sa formuleze apoi aceste intrebari. I-ar obliga pe politicieni sa o faca si ei (in fine?), pentru ca ar fi nevoiti sa raspunda, cu ajutorul specialistilor, la aceste intrebari. Ar fi ceva intr-adevar constructiv. Ar putea fi Dezbaterea.  

E greu de facut o dezbatere serioasa in Romania. Subiecte cu adevarat importante, precum Lustratia, de exemplu, au fost tinute deoparte. (N-ar fi tardiva abordarea lor nici macar acum, cu o intarziere de 15 ani.) 

Un alt gen de subiect important, criza jurnalistilor romani rapiti in Irak, e alimentat cu zvonuri care alcatuiesc, pe alocuri, un tablou grotesc. 

Cu toate ca au instinct, de cele mai multe ori, romanii se dumiresc abia dupa aceea, dupa trecerea valului. 

Abia dupa ce li s-a intamplat. De data aceasta, ar fi cu adevarat bine sa nu li se intample pur si simplu. E adevarat, tratatele se fac si se desfac, se respecta sau nu. 

Dar acum este vorba despre ceva cu adevarat important. E ca si cum ai avea un bec intr-o incapere. Il poti conecta la reteaua de curent electric. Dar daca becul nu e facut sa suporte exact curentul electric din retea, el poate sa nu se aprinda sau poate sa explodeze. In nici unul dintre aceste cazuri, incaperea nu va fi iluminata.

Asa ca nota pe care a primit-o elevul Romania de la Parlamentul European nu trebuie nici sa-l infurie, nici sa-l faca sa se amageasca. Trecerea de la mediocru la bun sau foarte bun poate insemna, intr-o prima faza, citirea indicatiilor de pe bec.