Justetea sau injustetea deciziei au fost atent cercetate si, cu ceva bani in plus pompati rapid de actionarul majoritar la capitalul bancii, s-au analizat (a cata oara?) scenariile de crestere si descrestere a bancii.

Deocamdata, incertitudinile privind tabloul in care evolueaza CEC raman in mare aceleasi, dar exista si nuante. Pana una-alta, un mesaj oficial privind drumul pe care o va apuca de acum inainte CEC nu prea exista. Situatia, intrucatva justificata de perioada de sarbatori (si de iminenta letargie de inceput de an), lasa loc de speculatii si varii scenarii. Speculatii care, nascute de declaratia ministrului Sebastian Vladescu conform careia este vizata (printre altele) si o "imbunatatire a managementului", l-au dat deja inlocuit de la conducerea CEC pe actualul presedinte, Eugen Radulescu.

O decizie oficiala privind o astfel de miscare nu exista insa si niciun mesaj clar - iar argumentele pentru care Radulescu, al noualea presedinte post-decembrist al CEC, nu ar trebui schimbat au aparut si ele pe multe foi de jurnale. Pana la urma, decizia pastrarii sau a inlocuirii lui Eugen Radulescu ii apartine in exclusivitate Ministerului de Finante, unicul actionar al CEC - pentru care insa schimbarea lui Radulescu (sau a oricarui membru al top managementului CEC) ar echivala cu o mare problema: cine ar putea veni in loc? Nu sunt putine exemplele de banci care s-au confruntat, in ultima perioada, cu mari probleme in a-si gasi "un cap" potrivit. Lipsa de oameni disponibili pentru nivelurile de top management este una dintre problemele cele mai acute pentru sistemul bancar. Cu titlu de exemplu, sa amintim ca Bancpost si-a cautat mai bine de o luna un nou director general, in locul grecului George Michelis, care a parasit postul la 1 ianuarie a.c. Postul a fost ocupat, pana la urma, de Manuela Plapcianu, recrutata din functia de vicepresedinte executiv al HVB Tiriac Bank. Cat de facila ar putea fi deci selectarea unui manager, mai ales pentru o banca din curtea statului, este deja o discutie si mai complicata.

Pe de alta parte, contractul de management pe care Eugen Radulescu l-a incheiat cu Ministerul Finantelor cand a preluat conducerea CEC, in urma cu doi ani, e valabil pana in 2009. Iar rezultatele obtinute pana acum de actualul presedinte CEC apar drept cel putin rezonabile. Adevarat, CEC a pierdut si pierde cota de piata in fata concurentilor sai. Pozitia incomoda in care se afla, privit strict din acest punct de vedere, e vizibila cu ochiul liber, la o banala comparatie cu banci mici, precum Volksbank, situate pana de curand spre coada clasamentelor (dupa active), dar care acum mai au un pic si intra in top zece, daca nu au facut-o deja - sau ca Banca Transilvania, ce a sarit intr-un an peste cateva locuri bune, ajungand direct pe locul al cincilea.

Pentru CEC, 2006 a insemnat o erodare a cotei de piata, care a coborat intr-un singur an de la mai bine de 5% la putin peste 4%. Totusi, acelasi lucru s-a intamplat insa si cu activele unor banci straine, cu un management "puricat" la sange, pentru fiecare miscare si decizie, de actionari pentru care insa profitabilitatea e o tinta mai interesanta decat cota de piata in sine. Iar din acest punct de vedere, lui Radulescu nici macar carcotasii cei mai carcotasi nu-i pot reprosa ca nu a avut rezultate. In 2006, profitul net al bancii a urcat de la 4,24 milioane de lei la 39,8 milioane de lei (circa 11,6 milioane euro), potrivit datelor preliminare. Si aceasta dupa ce in 2004 si pana la jumatatea lui 2005, CEC simtise din plin gustul amar al pierderilor (circa 10 milioane de euro in 2004). In acelasi timp, si activele au crescut cu 26,7% in 2006, comparativ cu decembrie 2005, ajungand la 7,1 miliarde de lei (circa 2 miliarde de euro).

Si portofoliul de produse a fost improspatat, CEC lansand carduri (si ajungand, la inceputul lui decembrie, la circa 180.000), credite pentru companii (unde, rapid, a reusit sa si castige 1% din piata) sau credite in valuta (chiar daca la acest capitol portofoliul este inca unul mai degraba restrans). De umblat s-a umblat si la sistemul informatic - dupa ce, pana nu demult, banca a lucrat doar "pe hartie", acum CEC dispune de un sistem centralizat (macar partial). 

Trecand insa mai departe de discutia pe marginea "imbunatatirii managementului" (care, de fapt, se poate traduce in multe alte lucruri decat in simpla lui inlocuire), fara doar si poate ca deciziei Ministerului de Finante de a pastra CEC in propriul portofoliu trebuie sa ii mai urmeze ceva. Urmatoarea perioada ar trebui probabil sa contureze mai clar drumul pe care va merge cea mai veche banca din sistem, in conditiile in care concurenta deja acerba de pe piata bancara se anunta chiar si mai dura, intr-un viitor in care in joc isi mai fac intrarea si alte grupuri internationale (cu sau fara "baza" in Romania), in conditiile in care dimensiunea impresionanta a retelei CEC incepe sa paleasca in fata altora ce au sarit deja (sau se apropie) de cate 600 de unitati, iar strategia de "cosmetizare" rapida pentru a arata petitorilor o imagine frumoasa nu mai e necesara. O strategie clara, in care presedintele bancii (oricine ar fi el) nu va mai amana cosmetizarea sucursalelor, pentru simplu motiv ca nu ar fi avut cum sa stie ce culoare va purta, in final, sigla de la intrare. Acum se stie: ramane galbena. Cel putin inca doi ani.