Un articol "de bine", fapt care adauga o incarcatura suplimentara pentru jurnalistul roman, scolit sa se miste cu dezinvoltura numai in domeniul relatarilor negative.  Romanii i-au asteptat pe americani, si n-au venit; sau ma rog, au venit, dar nu asa cum au crezut parintii nostri sau asa cum am crezut noi. Visam la axe Bucuresti-Londra-Washington care mai mult ii pun in incurcatura pe interlocutorii nostri. Si ii ignoram cumva tocmai pe cei ce par decisi sa depaseasca prejudecatile si sa faca afaceri spornice in Romania. 

Mai mult, austriecii au facut afaceri menite sa dureze, in domenii de activitate cu bataie lunga, depasind natiile cu talente comerciale limitate. Si mai mult, rigoarea si conservatorismul de care dau dovada vienezii nu poate decat sa foloseasca romanilor care lucreaza pentru ei, familiarizandu-i cu concepte cu care nu prea erau obisnuiti sa lucreze. In ansamblu, ceea ce se intampla acum cu Romania si cu Austria este un caz din ceea ce se cheama acum mondializare; trecand peste o istorie comuna, de multe ori cu aspecte pe care e bine sa le uitam inchise in manualele de istorie, peste diferentele de cultura sau de educatie, peste diferentele dintre rigoarea germanica si boema latina, unii vin la altii si lucreaza impreuna. Terenul de incercare care a devenit acum Europa, unde o diversitate enorma de spirit si convingeri incearca lucrul la unison creeaza si astfel de aliante care in urma cu 20 de ani ar fi putut parea imposibile. 

Viena a fost si este, spun specialistii, in mod traditional, poarta Occidentului spre Europa de Est, un cap de pod atat pentru firmele americane, japoneze sau britanice; urnite de interesele care au trecut pe langa ele, companiile austriece cauta acum porti de extindere iar Rasaritul Europei a devenit acum terenul lor de vanatoare. 

Pe de alta parte, si Austria a fost si este pentru romani o poarta spre Occident, la modul cel mai concret, pentru ca majoritatea celor care ravnesc sa lucreze in Europa cea bogata trec prin Austria. Este o chestiune cu fata si dos, pentru ca  genereaza atat comentarii acide ale politicienilor despre pericolul migratiei, dar creeaza si castig - am citit o estimare care avansa o suma frumusica, cam un miliard de euro, ca provenita din sucul baut sau sandvisul mancat sau benzina cumparata in Austria de majoritatea dintre sutele de mii de trecatori romani spre apus. 

Oricum, problema in ansamblu nu trebuie privita prea sentimental, cresterea investitiilor austriece in Romania nu are prea mult de-a face cu bunele sentimente pe care respectivii le-ar nutri pentru noi. Este mult mai mult o problema de piata si de nevoie de extindere - Romania este o piata importanta, suficient de ignorata pana acum cativa ani ca sa devina atragatoare in prezent. La fel de adevarat este si faptul ca austriecii vor prefera totusi Transilvania, din cauza apropierilor istorice de neevitat. Cum spuneam: cu toate ca istoria postdecembrista a relatiilor romano-austriece incepe cu drama lebedelor mancate de unii romani la Viena in 1990 (un subiect mult mai suculent decat o amarata de privatizare, fie ea si de la Petrom), imi place totusi sa cred ca acest inceput  a fost uitat de cei mai multi romani si austrieci. Prezentul asa ar spune.