Un lider puternic este întotdeauna un bun mediator pentru că, indiferent de chimia care există între membrii echipelor de manageri, aceşti oameni sunt caractere distincte; oamenii sunt unici, au propriul talent şi competenţe, experienţă de viaţă şi profesională, trăiri şi emoţii. Şi, nu în ultimul rând, au o contribuţie individuală la rezultate. Nu întâmplător, se spune că leadershipul este o artă; a gestiona oameni - şi, mai ales, o mare diversitate de oameni - este într-o anumită măsură artă, pentru că această mediere a caracterelor pentru atingerea unui ţel comun necesită la rându-i mult talent.

Există executivi de top care preferă sau încearcă să ignore diferenţele şi divergenţele dintre oameni, crezând că, dacă nu se implică în mediere, au rezolvat problema… Asta în sensul în care, în viziunea lor, "angajaţii sunt oameni maturi, să se descurce - eu vreau rezultatul". Mai cred că medierea ar putea fi o încurajare a bârfei sau un semn de vulnerabilitate printr-o prea mare deschidere şi transparenţă către oameni. Numai că lipsa conlucrării maxime la acest nivel creează frustrări şi atitudini defensive, care pot reprima creativitatea.

Această retragere a managerului de top are efectul "ochelarilor de cal". Ea duce treptat la retragerea individului la propriu - "in the box" - trăgând şi departamentul de care răspunde în aceeaşi izolare. Aşa se pot pierde idei, foarte multe idei, pe tot lanţul, pentru că oamenii preferă zona de "siguranţă" şi renunţă la autodepăşire…

Chiar şi performanţele financiare, care sunt obiective, sunt de cele mai multe ori rezultatul interacţiunii eficiente a tuturor talentelor şi forţelor creatoare dintr-o organizaţie…

În toate companiile în care am lucrat, chiar şi în poziţii de manager de linie, am folosit rolul de mediator destul de des, tocmai pentru că talentul şi experienţa oamenilor din echipă aduceau valoare companiei doar prin combinarea cu experienţele deja existente în companie şi invers.

Cu mulţi ani în urmă, un fost coleg manager nu scăpa ocazia să îmi spună de câte ori mă întâlnea în companie: "Pe noi ne leagă multe valori comune, totuşi, diferenţa cea mai mare dintre noi este că tu eşti orientată către oameni, iar eu sunt mai degrabă orientat către rezultate". Ca şi cum el nu ar fi împărtăşit această viziune integrată om/manager! Ca şi cum el nu ar fi fost beneficiarul libertăţii de gândire, de mişcare şi de exprimare din organizaţie... şi, mai ales, ca şi cum nu ar fi beneficiat de susţinerea întregii echipe în realizarea proiectelor sale de amploare!

Recunosc. Mi-a fost greu şi atunci, dar şi acum să înţeleg cum putea să aşeze consecinţele înaintea faptelor: adică rezultatele înaintea oamenilor, în condiţiile în care cifrele sunt întotdeauna consecinţa acţiunilor noastre şi nu invers.

Mulţi dintre noi, atât acasă, dar mai ales în mediul profesional în care petrecem cele mai multe ore din zi, avem - chiar dacă nu o exprimăm în mod direct - aşteptarea: să fim auziţi, să fim înţeleşi, să ne putem valorifica ideile, dar mai ales să fim respectaţi pentru ceea ce facem şi ceea ce suntem. Respectul pentru oameni, pentru unicitatea lor şi implicit acceptarea diferenţelor sunt calităţi indispensabile pentru coordonarea eficientă a echipelor.

Adevăratul lider este înainte de toate Om. Rolul lui este să faciliteze cooperarea, să facă posibilă interconectarea şi interacţiunea oamenilor, să sincronizeze toate acţiunile aşa încât toţi membrii echipei să se identifice cu strategia companiei şi să tragă în aceeaşi direcţie pentru realizarea unor ţeluri comune.

În zilele noastre, a fi om şi manager nu este deloc un lucru simplu, pentru că asocierile cu calitatea de mediator a managerului sunt acelea de pierdere a controlului şi a autorităţii, de lipsă a pragmatismului, de vulnerabilitate a funcţiei etc. În realitate, avantajele rolului de mediator sunt multiple: te ajută să cunoşti mai bine membrii echipei, să identifici motivaţiile şi factorii de disconfort la nivel individual şi de grup, să dai feedback constructiv, să faci evaluări obiective şi, nu în ultimul rând, să dezvolţi oamenii.

Din experienţa mea, un bun CEO este un bun mediator, fiind în permanenţă în slujba echipei pe care o conduce. Se străduieşte pe toată durata mandatului său să unifice şi să armonizeze toate iniţiativele şi acţiunile oamenilor la reala lor valoare pentru atingerea obiectivelor care derivă din strategia companiei.

ALIZ KOSZA (BUSINESS STRATEGIST)