Dintr-o prudenţă specifică perioadei post-criză, inevitabil avem anumite întrebări din spatele indicatorilor macro, legate de starea de fapt actuală şi de perspective, ale căror răspunsuri încercăm să le înţelegem şi să le punem cap la cap.

1. De unde provin aceşti bani suplimentari şi ce se întâmplă cu ei odată ce au fost distribuiţi? Banii suplimentari provin, din păcate, din partea de investiţii a bugetului, acea parte care ar trebui să asigure stabilitatea şi prosperitatea României pe termen mediu şi lung. n loc să se investească în sănătate, educaţie, cercetare (ingredientele de bază ale viitorului) sau în mari proiecte de infrastructură de exemplu, care ar fi creat multe locuri de muncă şi implicit taxe întoarse la buget, a fost preferată o altă tactică: ţinerea investiţiilor la niveluri minime, dar aruncarea pe piaţă de bani pentru anumite segmente de populaţie. Care populaţie, s-a şi grăbit să îi cheltuiască, crescând astfel consumul. Plasmele şi frigiderele cumpărate în anii 2006-2008 s-au cam învechit, trebuie schimbate. Nu mai vorbim de telefonul mobil, care s-a cam uzat fizic şi moral. Şi parcă ar fi mai frumoasă o vacanţă în Spania sau Portugalia, nu doar în Bulgaria. Mulţi bugetari au cheltuit mare parte din ce au câştigat suplimentar, uitând că nimic nu e garantat şi că la un moment dat banii aceştia se termină. Statul se tot împrumută să facă faţă acestor cheltuieli uriaşe, iar atunci când Statul se va împrumută prea scump, sau nu se va mai putea împrumuta, acesta are două alternative, la fel ca în 2010: să scadă tuturor bugetarilor salariile şi pensiile sau să mai dea afară din angajaţi, astfel încât să se reducă nivelul total al cheltuielilor. Asta că să nu urmăm parcursul nefericit al Greciei...

2. Care este principalul contributor la această creştere economică spectaculoasă? Creşterea de PIB este în mare parte datorată creşterii consumului. Dar nu consumul ca atare este problema principală, ci faptul că se consumă în special pe bază de importuri, nu pe baza producţiei interne, încă insuficient dezvoltate şi incapabile să absoarbă o variaţie pozitivă a cererii. Iese din ţară prea multă valută pentru a plăti aceste importuri, în raport cu valuta intrată din exporturi. Ca atare, valuta rămasă devine mai scumpă, deci leul se devalorizează, iar ratele la bancă cresc.

3. De ce este important să producem şi de ce nu producem suficient? Motivele sunt foarte multe, de la faptul că Statul nu încurajează substanţial producătorii locali şi nu susţine creditarea acestora, până la (mai nou) lipsa de forţă de muncă. Suntem într-o postură pe de o parte de invidiat, adică avem multe oportunităţi de creştere a afacerilor, bazate în principal pe comenzi de afară. ncercăm zi de zi să lăsăm în urmă brandul de ţară ”low cost“ şi să ne poziţionăm ca ”value for money“ şi acesta este un lucru absolut necesar, care arată maturitate. Zi de zi antreprenorii se chinuie să aducă de afară proiecte şi comenzi pentru produse şi servicii cu valoare adăugată, pe care să ceară mai mulţi bani, însă pe de altă parte nu prea mai găsesc oameni pe care să-i angajeze şi să-i formeze pentru a munci pe acele noi proiecte. Situaţia aceasta nu este una trecătoare, nu este una specifică unor domenii izolate, ci este o probleme gravă care tinde să se generalizeze.

4. Cu ce ne afectează lipsa forţei de muncă, că doar avem o rată a şomajului de invidiat? ntr-adevăr, Eurostat ne confirmă că avem o rată a şomajului foarte redusă, sub media UE (4,18% în august, pe un trend de scădere). nsă o rată scăzută a şomajului nu e doar un lucru pozitiv dacă ne uităm că în acelaşi timp sunt foarte multe locuri de muncă neocupate în economie, în toate domeniile. Asta se datorează insuficienţei forţei de muncă, care este o realitate cu mult mai gravă decât o rată a şomajului mare. nseamnă că pierdem multe oportunităţi de a produce, de a exporta, de a colecta taxe, din care să facem noi investiţii.