Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

Pur si simplu, ca om de executie intr-o zona oarecum de nisa, nu as fi putut sa vorbesc despre strategia investitionala a Romaniei la fel de eficient precum o fac analisti specializati in acest domeniu.

Totusi, ma incumet sa vorbesc despre viitorul investitiilor in Romania si despre sansa exceptionala pe care o avem sa trezim interesul capitalului strain ca o reactie la un fapt oarecum serios: la un summit la care am participat recent, intr-un panel de discutii, s-a afirmat ca Romania nu este atractiva pentru investitii. Coarda patriotica a rezonat atunci suficient de puternic incurajandu-ma sa notez astazi de ce cred ca o investitie in Romania are ratiuni economice strategice dar si politice, geografice si sociale.

Fara indoiala ca ciclul economic nu este prielnic, si ca ai nevoie fie sa fii convins de o evolutie sectoriala aparte sau de o piata hiperemergenta, fie sa ai o viziune nemaiintalnita sau un curaj aproape irational pentru a mai face o investitie strategica oriunde, cu atat mai putin poate intr-o tara precum Romania. In conditiile astea, de ce ai face un pas asa de important, aducand sa spunem 100 de milioane de euro in tara?

In primul rand, pentru ca orice investitie va continua in urmatorii cinci ani sa coste doar jumatate. Restul il aduc programele operationale sectoriale finantate din fonduri europene sau ajutorul de stat pe care-l pune la bataie Ministerul Finantelor Publice. Nu, nu este usor sa accesezi bani din cele doua surse, insa procesul este suficient de standardizat si transparent pentru ca, urmarind metodologia de lucru prestabilita si avand un proiect competitiv, sa devii eligibil pentru o co-finantare prin fonduri europene sau de stat. Si, aviz amatorilor care doresc sa starteze centre de dezvoltare si cercetare, exista facilitati fiscale care prevad reducerea impozitului pe veniturile rezultate din aceste operatiuni.

In al doilea rand, si asta capatand semnificatii in urmatorii patru ani mai mult decat oricand, pentru ca Romania este vecina cu tarile din estul european extrem dar si cu cele din Asia Centrala, Orientul Mijlociu si Nordul Africii - asezata fiind pe niste coridoare decente si sigure de infrastructura, care pot doar se evolueze si sa se modernizeze. Este clar ca investitiile directe in tarile din zonele mentionate comporta riscuri mult mai ridicate decat orice alte obstacole s-ar putea ivi in tara noastra. Si atunci, de ce n-ai aseza o platforma de productie in Romania, care in timp poate deveni o placa turnanta pentru o populatie regionala de circa 500-600 de milioane de consumatori?

In al treilea rand, daca ne uitam la politicile fiscale si monetare din prezent si la prognozele din viitor, putem anticipa un trend de stabilitate, chiar evolutie. Exista vointa politica pentru aderarea la zona Euro, cota ramane unica si la nivelul de 16%, dobanda de referinta este "respirabila" iar introducerea normelor europene IFRS a creat comparabilitatea si armonizarea necesare. Este clar ca bancile ar trebui sa isi reporneasca motoarele creditarii in urmatorii trei ani, influentate in bine de aceste politici.

Si nu in ultimul rand, mai mult ca sigur ca triumviratul creditorilor Romaniei, designerul disciplinei macroeconomice din ultimii trei ani, va fi interesat sa directioneze investitii catre noi. Avem de returnat sume importante catre FMI, Consiliul European si Banca Mondiala, iar aceste entitati vor vrea sa se asigure ca exista un PIB care sa faca fata sarcinilor angajate.

Sunt cu siguranta si alte ratiuni, poate mai pragmatice, care sa apropie un investitor de Romania. Cele patru mentionate sunt cele care astazi mie mi s-au parut a fi cele plauzibile pentru a trage linie si a sustine ca Romania este atractiva strategic pentru investitii. O investitie insemnand a avea la baza un plan de afaceri curajos pe termen mediu si contextul furnizarii de bunuri pentru acoperirea unor nevoi regionale.

Atuuri? Efectul de baza, subdezvoltarea, traditia industriala insuficient fructificata, austeritatea supravietuita, resursele accesibile, pozitia geo-strategica, siguranta si securitatea, infrastructura in curs de modernizare, repatrierea capitalului uman competent si calificat (si de ce sa nu admitem, ieftin). Nu sunt clisee de discurs politic, sunt mai mult ca sigur punctele tari care fac din Romania a sasea cea mai atractiva tara pentru investitii din Europa pentru urmatorii trei ani, conform studiului lui Ernst & Young 2012 European Attractiveness Survey.

O sa las la acest punct comentatorii de specialitate sa atraga atentia asupra punctelor slabe ale Romaniei in ceea ce priveste atragerea de investitii. Capat de lista in topul actiunilor necesare pentru a reaprinde apetitul pentru investitii in Romania ramane insa mult asteptata recredibilizare politica de dupa alegerile din decembrie 2012. Recredibilizare care ar fi sprijinita probabil si de numirea unui grup de tehnocrati valorosi care sa lucreze la elaborarea de politici economice sectoriale de atragere de investitii pana in 2020.