Transparentizarea şi controlul cheltuielilor, standardizarea achiziţiilor în spitale, reţeta şi cardul electronic, coplata experimentată în zone pilot, continuarea reducerii numărului paturilor de spital, sunt măsuri tactice care trebuie implementate în fiecare zi - mai bine zis trebuiau implementate în fiecare zi din ultimii trei ani.

Sunt extrem de necesare schimbări tactice curajoase imediate, care servesc într-un fel şi la o creştere a acceptării reformei sanitare în rândul publicului, când anesteziat cu propaganda politică "sănătate pe gratis", când trezit la realitate atunci când chiar are nevoie de servicii medicale. Altfel, pe termen mai lung, va escalada neîncrederea reciprocă dintre legiuitori, beneficiari şi furnizorii de sănătate. Evoluţia "naturală" a celor din urmă va fi marcată de dispariţia competitivităţii, de scăderea dramatică a interesului de a contracta, şi deci de a oferi soluţii decente pentru sănătatea românilor, în timp ce beneficiarii vor manifesta un refuz în a accepta orice idee constructivă şi o resemnare în a-şi cere şi primi dreptul fundamental la sănătate, apelând reflex la ceea ce este mai scump în speranţa că este şi mai bun.

Nu este lipsit de importanţă să amintim din nou cele două analize care radiografiază starea de sănătate a României şi care rămân, din păcate, referinţe sumbre ale situaţiei din prezent:

- raportul Comisiei Prezidenţiale (2008), relevă că starea de sănătate s-a degradat în asemenea măsură în România, încât mor anual, din cauza disfuncţionalităţilor sistemului sanitar, circa 60.000 de români, o populaţie echivalentă unui oraş mediu;

- analiza Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române (2012), face o corelaţie funcţională între degradarea stării de sănătate în România şi consecinţele economice, folosind ca instrument de măsură indicatorul DALY (disability adjusted life-year), numărul de ani de viaţă pierduţi prin dizabilitate pe caz de boală, care este cu 50% mai mare în România decât media europeană. Economia românească pierde aproximativ 18,6 miliarde euro (15% din PIB din 2010) în termeni de PIB pe termen mediu şi lung, ca urmare a stării de sănătate precare a populaţiei, măsurată prin DALY. Dacă starea de sănătate a populaţiei ar fi la nivelul mediu din UE, ar exista un surplus în producţia economică de 6,7 miliarde euro (6% din PIB din 2010), rezultat din creşterea participării forţei de muncă şi a productivităţii.

Este nevoie de curaj şi determinare în execuţia foii de parcurs pe care trebuie să ne-o asumăm. Şi, pentru că tot ni se spune, deseori, ca alibi, că FMI, BM şi CE semnează foaia de parcurs, adaug în cele ce urmează cele două pasaje care se referă la sistemul sanitar din declaraţia ultimei misiuni FMI, publicată în 14 august, şi care, în opinia mea, subliniază nevoia de echilibru între curajul tactic şi vizunea strategică:

- " pentru a reduce arieratele în sănătate trebuie întărite măsurile de contenţionare a costurilor, inclusiv prin audituri mai frecvente, aplicarea unor liste negative de servicii şi medicamente, îmbunătăţirea procurement-ului şi raţionalizarea numărului de paturi din spitale".

- "în sistemul sanitar, dezbaterea publică referitoare la proiectul noii legislaţii a constituit un prim pas binevenit în pregătirea revizuirii pachetului de beneficii şi mecanismelor de finanţare. Proiectul de lege prevede introducerea asigurărilor private cu scopul suplimentării asigurărilor obligatorii. Dar, înainte de ducerea acestui proiect mai departe, trebuie întreprinsă o analiză de impact care să asigure sustenabilitatea financiară a reformei planificate. În lumina nivelului redus de cheltuieli pentru sănătatea publică din România, există o nevoie puternică de a mobiliza o finanţare adecvată pentru a îmbunătăţi livrarea de servicii. Este la fel de important a se contenţiona mai bine costurile prin reducerea ineficienţelor structurale din sistem".

Atunci când discută despre sănătate, reprezentanţii mediului de afaceri vorbesc în calitate de contribuabili, de creditori, de furnizori de servicii, de finanţatori ai acesteia - ca atare, ei nu critică situaţia din prezent strict din "interese comerciale" aşa cum încearcă oficialii să discrediteze - blocând astfel accesul oamenilor competenţi din mediul privat în treburile publice, şi respingând astfel o şansă în plus pentru vindecarea sănătăţii. Oricare va fi guvernul următorilor patru ani, el va fi înţelept şi pragmatic dacă va coopta într-un parteneriat transparent pe cei care au creat cu mult curaj, pornind de la zero, modele de servicii medicale în România. În felul acesta poate se va construi un sistem sustenabil şi durabil de sănătate publică în România, până în 2030.