In octombrie anul trecut eram entuziasmat de un produs care se anunta ca o noua platforma de comunicare, imbinand elemente de e-mail, mesagerie instant si colaborare in stil wiki. Se cheama Google Wave si, desigur, i-am dedicat un articol care s-a numit "Valul care face valuri". Ceea ce era perfect adevarat, pentru ca putine lansari de produse (de fapt e un serviciu) s-au bucurat de atata atentie din partea presei. Cum accesul la Wave era pe baza de invitatii, putini au fost cei care au incercat pe viu cum functioneaza, impresiile fiind bazate mai degraba pe un demo sub forma de slideshow si niste descrieri tehnice furnizate de proiectanti. M-am zbatut sa fac rost de o invitatie, iar cand am obtinut-o am constatat ca nu prea am cu cine sa comunic.

Accesul a devenit public abia in urma cu trei luni, asa ca am hotarat sa-l folosesc impreuna cu cativa programatori cu care colaborez si care au biroul intr-o alta cladire. Parea solutia ideala pentru problemele noastre de coordonare, pentru ca puteam comunica sincron si asincron, puteam stabili liste de sarcini pe care oricine le putea actualiza, puteam colabora la elaborarea unor rapoarte sau specificatii, puteam face sedinte de brainstorming si multe alte lucruri utile.

Prima problema s-a legat de aceste "multe lucruri", care s-au dovedit cam prea multe. Chiar daca la prima vedere Wave pare intuitiv, se vadeste foarte curand ca ne contrazice foarte multe deprinderi vechi si adanc inradacinate. De exemplu, ordinea cronologica. Cata vreme oricine poate adauga comentarii oriunde intr-o conversatie si poate chiar modifica ce-au scris ceilalti, devine oarecum dificil de urmarit succesiunea evenimentelor. Desigur, Wave ofera posibilitatea de a derula toata istoria conversatiei, dar nu acesta este modul nostru obisnuit de a comunica. Eu, de exemplu, tin foarte mult sa am o "urma", motiv pentru care prefer e-mail-ul, detest telefonul si ma folosesc de mesageria instant doar in anumite situatii. Incetul cu incetul am revenit la metodele clasice si concluzia a fost ca este foarte interesant, este foarte inovator, este chiar revolutionar, dar... poate prea revolutionar.

Se pare ca aceasta experienta nu a fost singulara. Daca intr-un mic grup de profesionisti in materie de informatica Wave s-a dovedit cam complicat, ma indoiesc ca "publicul larg" s-a descurcat mai usor, rezultatul firesc fiind ca serviciul nu a generat masa critica necesara. Daca de cele mai multe ori formula insuccesului este "prea putin, prea tarziu", de data aceasta a fost "prea mult, prea devreme". Google a recunoscut esecul si a hotarat sa nu mai investeasca bani si munca in Wave ca produs in sine, angajandu-se totusi sa mentina serviciul cel putin pana la sfarsitul anului si sa dezvolte instrumente soft cu care utilizatorii sa-si poata "elibera" informatia care s-a adunat in conversatii si documente.

Insa pentru Google esecul nu este dramatic. Este aproape o obisnuinta, daca nu chiar o metoda de lucru. Exista poate sute de produse care n-au iesit niciodata din Google Labs, ca sa nu mai vorbim de altele care sunt lasate in paragina: reteaua de socializare Orkut este un succes doar in Brazilia, Google Reader pare sa nu fie folosit de nimeni, Google Video a fost abandonat si a fost compensat de achizitia lui YouTube, Buzz nu a castigat adepti. N-ai reusit, mergi mai departe. Motorul de cautare, Google Docs, Gmail, Android si sistemul de publicitate pot sa finanteze orice excentricitate.

Chiar daca n-a avut succes, Wave este o realizare tehnica exceptionala, care cuprinde multe tehnologii noi, pe care Google nu are de gand sa le abandoneze. Intentia explicita a companiei este sa foloseasca noua modalitate de comunicare in alte proiecte, pe care a evitat sa le precizeze insa. Speculatiile se indreapta in primul rand catre un ipotetic produs care s-ar parea ca se va numi Google Me, dar nimeni nu stie exact ce va fi. Zvonul lansat de Kevin Rose (cofondator al serviciului Digg) este ca va fi vorba de o retea de socializare cu care Google ar vrea sa concureze cu Facebook. La prima vedere pare absurd, dupa ce n-a reusit cu Orkut, iar Buzz a fost un fiasco. Chestiunea esentiala in social networking este sa ai cat mai multe profiluri, iar aceasta se realizeaza in mod traditional prin "marketing viral". Insa daca ne gandim cate lucruri stie Google despre fiecare dintre noi, pare chiar plauzibil ca Google Me sa ne creeze automat profilurile si sa ne ofere apoi modalitati de comunicare intr-un fel de "Wave imblanzit", care are de fapt toate ingredientele necesare.