Da, stiu, sondajele arata ca republicanii nu sunt afectati electoral de aceasta strategie "sa-spunem-doar-nu". Dar nici nu se poate spune ca si-ar fi atras astfel multimi de simpatizanti. Republicanii trebuie sa vina cu ceva mai mult decat cu conceptul "sa-spunem-nu-la-orice-in-afara-de-diminuarea-impozitelor-si-cresterea-forajelor" pentru a fi in stare sa impuna un candidat credibil pentru 2012. Si iata de ce.

Daca veti privi suficient de in urma, se poate spune ca George W. Bush a adus revolutia lui Reagan - cu accentul ei pe reduceri de impozite, dereglementare si guvernul-e-problema-nu-solutia - la concluzia sa logica si chiar mai mult. Dar cu un deficit in crestere si o criza bancara cauzata de un exces de dereglementare, reaganismul si-a atins limita. Intre timp, presedintele Barack Obama a reusit sa treaca legea asigurarilor de sanatate aducand si revolutia New Deal a lui Franklin Roosevelt la o concluzie logica. De aici nu mai sunt redute majore de cucerit pentru americani. Va avea grija de asta piata bursiera.

Cu alte cuvinte, ambele partide mari si-au incheiat acum misiunile principale ramase din secolul XX, enuntate in premiera de liderii lor emblematici. Intrebarea reala este care partid va construi pentru America o punte catre secolul XXI, una care sa ne consolideze capacitatea de a concura in economia globala, concomitent cu practicarea unei discipline fiscale mai stricte.

Macar Obama incearca sa impuna o agenda care sa urmareasca visul american in aceste noi conditii. Nu sunt de acord cu fiecare masura de-a sa - as vrea, bunaoara, sa vad mai mult accent pe inovare si pe micile afaceri aflate la inceput -, dar e evident ca incearca. N-am aceeasi impresie despre republicani, si in special despre cei grupati in jurul aripii dure.

Prezumtia obamismului este ca ne aflam acum intr-o economie globala hipercompetitiva, unde castigatorul va fi tara care va reusi sa-i puna pe cei mai educati, creativi si diversi angajati laolalta cu cea mai buna infrastructura - largime de banda, porturi, aeroporturi, trenuri de mare viteza si buna guvernare. Si ca ne aflam intr-o lume cu o clima in incalzire, care va evolua de la 6,8 miliarde pana la 9,2 miliarde de oameni pana in 2050, asa incat cererea de energie verde va creste pana dincolo de tavan. Prin urmare, ET - tehnologia energetica - va fi urmatoarea noastra industrie globala.

Asa ca guvernarea conteaza. Ea trebuie sa stimuleze corporatiile sa-si construiasca urmatoarea fabrica aici, in America - intr-o perioada cand celelalte state ofera stimulente intr-o maniera proprie; trebuie sa recruteze imigranti cu un inalt grad de formare profesionala; trebuie sa fixeze cele mai inalte standarde de educatie nationala si de stimulare a cercetarii; trebuie sa creeze setul corect de reglementari energetice pentru a stimula companiile cu o tehnologie mai curata.

Si - ceea ce nici democratii si nici republicanii n-au inceput inca sa faca - trebuie sa platim pentru toate acestea prin cresterea simultana a unor impozite, reducerea altora si reducerea unora dintre serviciile oferite acum ca sa putem achita noile investitii in infrastructura si educatie. Nu mai putem merge inainte cu un partid republican care vrea sa reduca impozitele, dar nu spune la ce servicii vrea sa renunte, sau cu un partid democrat ce vrea doar sa adauge cat mai multe servicii publice, impozitandu-i doar pe cei foarte bogati.

"Reforma asigurarilor de sanatate a fost legea finala din pachetul New Deal", arata Edward Goldberg, profesor de economie globala la Colegiul Baruch, care scrie o carte despre globalizare si politica americana. "Secolul XXI va necesita un mix de reduceri de cheltuieli, investitii, inovare si antreprenoriat dincolo de ce am visat noi pana acum". Sa spui pur si simplu ca nu implicarea guvernului este raspunsul, adauga el, "cand noi de fapt purtam patru razboaie: Irak, Afganistan, recesiunea si remodelarea economiei americane" - este jenant. Un guvern destept trebuie sa fie liderul sau partenerul tacut al tuturor acestor proiecte.

Un motiv pentru care Partidul Republican a esuat in conturarea unui program pentru secolul 21 este ca globalizarea a fragmentat partidul. Aripa sa de Wall Street/multinationale intelege ca avem nevoie de imigratie, comert liber, tehnologie curata si sprijin guvernamental pentru o infrastructura mai buna si pentru cercetarea stiintifica, izvor al inovarii. Cei din aripa dura insa se opun practic la toate acestea. Singurul lucru ce uneste cele doua aripi este dorinta lor comuna de diminuare a impozitelor, punct.

Globalizarea a slabit si baza de electorat democrat din randul muncitorilor si al sindicatelor, dar Partidul Democrat a absorbit o noua categorie creata de globalizare - pe care Goldberg o numeste "noucratie" (Newocracy) - ce aduna laolalta managerul de corporatie, antreprenorul din tehnologie, inginerul si membrii meritocratiei.

Acesti "noucrati" ar fi inclinat in trecut spre republicani, dar acum multi sunt in favoarea lui Obama. Ei nu sunt de acord cu tot ce propune el, dar simt ca el lucreaza la acea punte spre secolul XXI, in vreme ce republicanii si aripa lor dura sunt in afara problemei. Azi nu avem un adevarat partid de opozitie cu propria lui viziune despre secolul XXI. Avem doar opozitie.