In urma cu vreo zece ani am fost invitat la o conferinta organizata de unul dintre marii distribuitori ai sistemului de operare Unix. Intrebat fiind ce parere are despre Linux, unul dintre oficialii companiei a zambit cu subinteles si a raspuns ca este foarte bine ca exista si chiar incurajeaza tinerii sa-l foloseasca. Evident, s-a starnit o oarecare rumoare, adica exact ceea ce-si dorise oratorul pentru a avea sansa sa expliciteze: Linux e ca o bicicleta, in vreme ce "adevaratul" Unix este o masina de lux. E foarte bine ca oamenii sa invete macar regulile de circulatie mergand cu bicicleta inainte de a se urca la volanul unui bolid, nu-i asa? Astazi, tonul condescendent al metaforei este chiar amuzant. Practic, Linux a ingropat sistemele Unix comerciale, iar daca ne mai gandim ca multe dintre cele mai puternice supercomputere ale momentului ruleaza Linux, putem constata ca bicicleta s-a transformat intr-o adevarata masina de curse.

O alta bicicleta open source a fost sistemul de administrare a bazelor de date MySQL. Folosesc timpul trecut pentru ca au cam trecut vremurile cand programul era doar o unealta comoda si ieftina pentru a indeplini sarcinile de stocare destul de simple necesare in multe situri web. Desi "puristii" bazelor de date - inclusiv eu, recunosc - au strambat din nas la multe dintre abateri de la modelul relational de care MySQL se facea vinovat, programul a dobandit o imensa popularitate, devenind unul dintre pilonii modelului LAMP (Linux, Apache, MySQL, Php/Perl/Python), cel care a avut o contributie majora la dezvoltarea internetului. Ca si in cazul Linux, utilizatorii au preferat sa-si turbo-propulseze bicicleta in loc sa migreze spre sisteme comerciale. Pana si Google isi deserveste gigantica baza de utilizatori folosind o varianta de MySQL. Una dintre cele mai interesante facilitati implementate de MySQL este posibilitatea de a folosi diverse "motoare de stocare", in functie de profilul aplicatiei, ceea ce a adus si multe dintre caracteristicile asteptate de utilizatorii pretentiosi (de pilda suportul pentru controlul tranzactiilor). Astfel, MySQL patrunde tot mai mult in zona enterprise, rezervata pana nu demult uriasilor IBM, Microsoft si, bineinteles, Oracle.

Si astfel am ajuns la chestiune. Rezumatul episoadelor precedente: Tocmai cand compania MySQL AB (cea care se ocupa cu dezvoltarea, intretinerea si distributia programului) se pregatea sa devina publica, Sun Microsystems a facut o ofera de-a dreptul fabuloasa pentru lumea open source: un miliard de dolari. Dat fiind ca Sun nu dispunea de un sistem de baze de date si, pe de alta parte, fiind o gazda buna pentru numeroase softuri open source (OpenOffice, VirtualBox, Java), preluarea nu a fost primita cu ostilitate de comunitatea utilizatorilor si dezvoltatorilor, Sun continuand modelul de licentiere duala practicat de MySQL AB si sprijinind dezvoltarea produsului. Lucrurile s-au incurcat cand Oracle a inceput demersurile pentru preluarea lui Sun (o tranzactie de circa 7 miliarde de dolari). De data aceasta imensa baza de utilizatori MySQL s-a aratat ingrijorata, deoarece pe anumite segmente ale pietei MySQL concureaza direct cu Oracle si nu este deloc sigur ca acesta din urma ar avea vreun interes sa sustina MySQL. Ingrijorarea a fost sporita si de faptul ca Oracle a evitat sa-si declare raspicat planurile in privinta produsului cumparat "la pachet" (se stie ca miza majora este Java). In plus, proiectantul principal al MySQL, finlandezul Michael Monty Widenius, a preferat sa iasa din joc si sa infiinteze o noua companie, Monty Program, care isi propune se dezvolte un nou motor de stocare pentru MySQL.

Pe de alta parte, o achizitie de o asemenea amploare poate sa afecteze mediul concurential al pietei, asa ca e nevoie de cateva avize antitrust favorabile. Departamentul de Justitie american este de acord, iar Comisia Europeana se va pronunta la sfarsitul lui ianuarie. Oracle a promis ca va investi mai mult decat Sun in MySQL si ca, la limita, comunitatea poate initia o noua linie de dezvoltare (un "fork"). Promisiunea n-a reusit decat sa-l enerveze pe Monty Widenius, care subliniaza ca scindarea nu este o solutie, deoarece genereaza confuzie si incertitudine, conditii in care investitiile diferitelor companii in componente aditionale vor inceta. Campania pe internet lansata de Widenius este si un raspuns la faptul ca Oracle si-a mobilizat marii clienti sa-i sustina cauza in fata Comisiei Europene. Ramane acum sa vedem daca forta comunitatii poate sa rivalizeze cu forta corporatiilor.