Enciclopedia Femeilor (http://www.enciclopediadelledonne.it) consemneaza un numar mare de femei, de la Caterina da Siena la Tina Pica, printre ele numarandu-se si multe pe nedrept uitate; dar pe de alta parte, inca din 1690, in istoria lui despre femeile filozof, Gilles Menage ne vorbea despre socratica Diotima, cirenaica Arete, megarica Nicarete, cinica Iparchia, peripatetica Teodora (in sensul filozofic al termenului), epicureana Leonzia, pitagoreana Temistoclea, despre care cunoastem foarte putine lucruri. Pe buna dreptate, multe dintre ele au fost acum scoase din uitare.

Ceea ce lipseste este o enciclopedie a nevestelor. Se spune ca in spatele fiecarui barbat mare se afla o femeie, incepand de la Iustinian si Teodora si ajungand, daca vreti, pana la Obama si Michelle (este ciudat ca nu este adevarat contrariul, vezi cele doua Elisabete ale Angliei); dar in general despre femei nu se vorbeste. Incepand din antichitatea clasica, mai mult decat nevestele au contat amantele. Clara Schumann sau Alma Mahler au fost mai cunoscute pentru faptele lor extra- sau post-matrimoniale. In fond, singura nevasta citata foarte des ca atare este Xantipa, si asta pentru a se vorbi de ea de rau.

Mi-a picat in mana un text al lui Pitigrilli, care isi umplea povestile cu citate erudite, de multe ori gresind numele (Yung in loc de Jung, in mod sistematic) si chiar si mai des anecdotele, pescuite din cine stie ce publicatii literare. In aceasta pagina, el aminteste invatatura Sfantului Paul, "melius nubere quam uri" - "mai bine sa se casatoreasca decat sa arda", casatoriti-va doar daca nu mai rezistati (iata un sfat bun pentru preotii pedofili), dar face observatia ca majoritatea barbatilor mari, precum Platon, Lucretiu, Virgiliu, Horatiu si altii, erau celibatari.

Dar nu este adevarat, cel putin nu in totalitate. In cazul lui Platon este corect, de la Diogene Laertius stim ca scria doar epigrame pentru baieti foarte aratosi, chiar daca isi luase printre discipoli si doua femei, Lastenia si Assiotea, si ca spunea ca barbatul virtuos trebuie sa-si ia nevasta. Se vede treaba ca il apasa casnicia nereusita a lui Socrate.

Insa Aristotel mai intai s-a insurat cu Pitia, iar dupa moartea acesteia s-a legat de Herpilia, desi nu se intelege prea clar daca a luat-o de nevasta sau doar drept concubina, dar traind cu ea "more uxorio" (ca barbat cu femeie), pana intr-atat incat o aminteste in mod afectuos in testamentul lui - lasand la o parte ca de la ea l-a avut pe Nicomah, cel care a dat mai apoi numele uneia dintre Eticile sale.

Horatiu nu a avut niciodata nici nevasta, nici copii, dar suspectez, tinand cont de ceea ce a scris, ca-si mai facea de cap din cand in cand. Virgiliu se pare ca era atat de timid incat nu indraznea sa-si declare dragostea, dar se zvoneste ca ar fi avut o relatie cu nevasta lui Varius Rufus. In schimb, Ovidiu s-a insurat de trei ori.

Despre Lucretiu, sursele antice nu spun aproape nimic; o aluzie a Sfantului Ieronim sugereaza ca s-ar fi sinucis deoarece i-ar fi luat mintile o potiune de dragoste (dar sfantul avea tot interesul sa declare nebun un ateu periculos), si de-aici traditia medievala si umanista a brodat pe tema unei misterioase Lucilia, nevasta sau amanta, ce-o fi fost, vrajitoare sau femeie indragostita care ceruse filtrul unei alte vrajitoare.Se mai spunea si ca Lucretiu isi administrase potiunea singur, dar in orice caz Lucilia nu iese foarte bine din toata povestea. Asta daca nu avea dreptate Pomponius Letus, potrivit caruia Lucretiu s-ar fi omorat pentru ca era indragostit fara speranta de un anume Asterisc (sic!).

Mergand mai inainte de-a lungul secolelor, Dante a continuat sa viseze la Beatrice, dar s-a casatorit cu Gemma Donati, chiar daca nu vorbeste deloc despre acest lucru. Toti cred ca Descartes era burlac (deoarece a murit foarte devreme si a avut o viata foarte agitata), dar in realitate a avut o fiica, Francine (moarta la varsta de doar 5 ani), de la o servitoare intalnita in Olanda, Helena Jans van der Strom, pe care a avut-o drept tovarasa de viata vreme de cativa ani, chiar daca nu a recunoscut-o decat drept menajera.

Insa, contrar anumitor calomnii, si-a recunoscut fiica - si, potrivit altor surse, a mai avut si alte aventuri. In fine, trecandu-i in categoria celibatarilor pe slujitorii bisericii si personajele mai mult sau mai putin homosexuali declarati precum Cyrano de Bergerac (imi cer scuze ca le dau o stire atat de cumplita fanilor lui Rostand) sau un filozof ca Wittgenstein, faptul ca un barbat important a fost burlac se stie cu siguranta doar despre Kant.

Nu s-ar zice, dar pana si Hegel era casatorit; mai mult, se pare ca era chiar un mare afemeiat, avea un fiu din afara casatoriei, si era gurmand. Pentru a nu-l mai pomeni pe Marx, extrem de legat de sotia lui, Jenny von Westphalen.O problema totusi ramane: ce influenta a avut Gemma asupra lui Dante, Helena asupra lui Descartes, ca sa nu mai vorbim de numeroase alte neveste pe care istoria nu le pomeneste? Si daca operele lui Aristotel ar fi fost in realitate scrise de Herpilia? N-o vom sti niciodata. Istoria, scrisa de soti, a condamnat nevestele la anonimat.