Pentru cititorul care n-a inteles din prima, titlul reprezinta rasturnarea unei banalitati, "scuza-mi intarzierea, dar am prins toate stopurile". Jocul este urmatorul: se aduna 500, ma refer la cinci sute de truisme, lucruri spuse de fiecare dintre noi in fiecare zi fara ca macar sa ne dam seama - si se purcede la rasturnarea lor. Cea mai evidenta este ca Venetia este Amsterdamul sudului, cea geniala ca "albinosii au muzica in sange".

Citez doar cateva astfel de rasturnari, pescuindu-le aproape la intamplare. Uneori fantezia depaseste realitatea, Zic de la bun inceput ca sunt rasist, Celalalt Papa era un mare teolog, acesta are o relatie mai profunda cu lumea, Drogurile puternice sunt doar primul pas catre tigarile cu marijuana, Ii doresc un rau din toata inima, Mai bine sa traiesti o suta de zile ca un leu decat o zi ca un miel, Invatand gresesti, Simte-te ca acasa la mine, As zice sa ne vorbim cu "dumneavoastra", Fericit cel care nu se multumeste cu putin, E drept ca am dat in mintea copiilor, dar nu sunt batran, Ignora-te pe tine insuti, Nu este umiditate, ci temperatura, Fructele trebuie mancate in timpul mesei, Pentru mine araba e ca matematica, De ce sa bei apa de la robinet, cand la Roma, de exemplu, apa din sticla e foarte buna, Uita-te la oita aia, parca e un nor, 1% din corpul uman este alcatuit din apa, Am luat doar o pizza si o bere, dar am cheltuit foarte putin, Nu reusesc sa slabesc, desi mananc foarte mult, Nu intotdeauna filmul este mai bun decat cartea, Alberto Sordi poate fi considerat mostenitorul lui Verdone(3), Asasinul este intotdeauna stapanul casei, Maestrul si-a depasit elevul, Luttazzi(4) te face sa razi, dar ar trebui sa incerce sa fie mai vulgar, Succesul m-a schimbat, in fond, Mussolini a facut si multe netrebnicii, De-acum un euro este egal cu doua mii de lire, Mafia exista, Zece mii pentru organizatori, o suta de mii pentru chestura, Pe vremuri aici era un oras, In Italia traiesc multi argentinieni, La Roma exista mai multe parcari decat masini, Sigur ca germanii sunt cu adevarat dezorganizati, Parisul este urat, insa francezii sunt foarte simpatici, Trebuie sa stii sa invingi, Daca exista heterosexuali in fotbal, eu n-am vazut niciunul, De-acum e mai rentabil sa te tratezi in Italia, A muri este ca si cum ai pleca putin, Creierul iti prajeste televizorul, @ libero . it, totul cu majuscule si despartit, Nu port telefonul mobil la mine, ma uit la ceas sa stiu cat e ora, As folosi si Linux, dar e prea simplu, Masinile suedeze prind mereu un zgomot dupa cativa ani, PC-urile au un design mult mai atractiv decat un MAC.

Distractia fiind terminata si avand deja dorinta ca seria sa continue (de exemplu: "Cum sa mai guvernezi, cand toti trag in aceeasi directie cu tine?", "Bergamo, orasul hot", "Eu sunt ca un beton armat in mainile Domnului", "in ziua de azi nimeni nu mai stie ce faci", "La Rimini toata lumea sta pe plaja si nu mai pune nimeni piciorul in discoteca", sau "Mangano(5) in opinia mea era un delincvent"), ne dam seama ca noi, atat de originali si creativi cum ne credem a fi, pronuntam un sir de astfel de platitudini in fiecare zi. intai de toate pentru ca ele reflecta de multe ori un adevar evident, si nu este nimic rau in a spune adevarul, chiar daca e stiut de toata lumea, si-apoi pentru ca au o functie "fatica".

Functia fatica a limbajului (precizez pentru cei care nu cunosc opera lui Jakobson(6) pe de rost) este aceea de a mentine contactul chiar daca nu se transmit informatii, cereri, ordine. Au functii fatice platitudinile spuse de noi cand ne intalnim sau ne despartim, precum "ce zi frumoasa", "ce mai faci", "cu placere", "la revedere" si asa mai departe, dar tot o functie fatica au chiar si cliseele, care de fapt nu-i comunica interlocutorului nimic din ce el nu stia deja (de genul "va dati seama ca ne aflam in luna iunie, au disparut anotimpurile"), servind tocmai la a-i transmite ca avem intentia de a stabili o relatie de politete (fie ea cat de superficiala) si ca vedem lucrurile la fel ca el sau ea.

Imbatranind, imi dau seama ca inclin sa nu mai am relatii cu fiintele umane, pe care le gasesc foarte enervante (ma refer la fiintele umane, nu la relatii), asta atunci cand ele nu-mi sunt total straine: in acele cazuri, pentru a nu-mi crea probleme, schimb cu soferul de taxi, cu portarul de la cladirea de langa, cu vanzatorul de ziare, cu barmanul, observatii profunde despre viata si clima. tinand cont de faptul ca gandesc exact ca ei, ma considera un om de bine si devin cooperanti. in plus, simtind ca nu sunt un detinator de stiri proaspete, nu ma inoportuneaza cerandu-mi informatii privilegiate si - considerand ca ideile mele coincid cu ale lor -, nu ma intreaba nici macar ce cred despre Lippi(7) (lucru ce mi l-ar face antipatic pana si pe un strain).

Banalitatile ne pazesc de adevarata relatie cu ceilalti si reprezinta ancora de salvare pentru cel care, in epoca comunicarii cu orice pret, prefera tacerea si singuratatea.

Note

1. Titlul original al articolului lui Eco este "Minerva din pliculet" - rasturnare a titlului rubricii sale din L'Espresso, intitulata "Pliculetul Minervei" (La Bustina di Minerva).

2. Stefano Bartezzaghi, autor de rebusuri italian.

3. Carlo Verdone, actor, scenarist si regizor italian.

4. Daniele Luttazzi, actor de teatru, scriitor si om de televiziune, al carui show transmis de RAI Due, "Satyricon", a fost suspendat de Berlusconi in 2002. Lutazzi si un jurnalist, Marco Travaglio, au fost dati in judecata pentru defaimare de Silvio Berlusconi, Mediaset, Fininvest si Partidul Forza Italia. Cei doi au fost absolviti de instanta.

5. Vittorio Mangano, criminal italian, unul din capii Cosa Nostra.

6. Roman Jakobson, lingvist rus.

7. Marcello Lippi, antrenorul nationalei de fotbal a Italiei.