Bunicul ei voia s-o cheme la o ceasca de ceai, dar Alexandra Geosits, in varsta de doi ani si jumatate, a insistat ca ea are numai suc de mere. Asa ca a ridicat cescuta hlizindu-se, asteptand sa vada daca bunicul accepta varianta ei. Ca bunicul si nepoata erau la 1.600 de kilometri departare, iar intalnirea lor se petrecea doar in fata ecranelor cate unui computer nu era ceva neobisnuit pentru niciunul. “Delicios”, a raspuns bunicul din locuinta sa din Florida, prefacandu-se ca soarbe o gura din cescuta nepoatei aflate la New York.

 

Ca multi alti nepoti si bunici care stau departe unul fata de celalalt, Alexandra si Joe Geosits (69 de ani) au devenit niste obisnuiti ai camerelor web. Convorbirile video, anticipate de multa vreme de literatura stiintifico-fantastica, incep sa devina obicei cotidian. Iar grupurile demografice care nu sunt recunoscute deloc ca experte in inalta tehnologie - copiii si batranii - au asimilat primele aceasta tehnica.

 

Unii dintre cei mai in varsta spun ca aceasta forma de comunicare virtuala face distanta dintre cei doi inca si mai dureroasa. Altii sunt insa atat de dependenti de intrevederile prin webcam si de servicii ca Skype si iChat, incat ajung sa se viziteze mai rar in persoana. Si nimeni nu stie deocamdata ce inseamna pentru generatia celor de doi ani sa se obisnuiasca sa aiba pe ecrane versiunile pixelate ale bunicilor. Dar intr-o perioada in care milioane de oameni din lumea intreaga incep sa-si zambeasca prin eter, aventurile cu camera web ale bunicilor si ale nepotilor de cresa ofera o imagine despre ce poate fi castigat si ce se poate pierde prin aceasta interactiune virtuala.

 

“Le-am fi ca niste straini daca nu ar fi camera web”, spune Susan Pierce, 61 de ani, din Louisiana, care a fost invitata virtual la cina de Ziua Recunostintei a nepotilor ei din New Jersey. Anul trecut, Pierce si sotul ei, Joe, l-au urmarit prin webcam pe Dylan, care are 17 luni, cum invata sa mearga si sa vorbeasca si au vazut cum desenele surorii lui, Kelsie, de patru ani evolueaza de la niste mazgaleli fara sens la figurile unor oameni cu brate, picioare si degete.

 

Iluzia puternica a proximitatii fizice creste dorinta de o apropiere reala. “Iti doresti sa intinzi mana si sa-i iei in brate”, spune Pierce, educatoare de cresa. “Daca-i vezi asa ti se face si mai dor de ei.” Dar multi bunici spun ca webcam-ul usureaza situatia in cazul vizitelor reale, atunci cand se in­tampla ca nepotii sa nu vrea sa stea in poala bunicilor sau sa le respinga imbratisarile daca nu-i recunosc. Asa cum spunea un adept al comunicarii prin webcam pe blogul sau, www.nanascorner.com: “poti sa iei lucrurile de unde le-ai lasat, fara acele momente stanjenitoare de incalzire”. Spre exemplu, la ultima vizita a lui Pierce in New Jersey, de luna trecuta, Dylan a strigat-o cu nickname-ul pe care ea il foloseste cand utilizeaza camera web, “Buffy!”, si i-a sarit in brate. “Mi s-a topit inima”, spune Pierce.

 

Impulsionati de experientele povestite de altii, bunicii sunt adeseori cei care cumpara camere web pentru nepotii lor sau, de fapt, pentru copiii lor. De cealalta parte, cei tineri, care petrec mult din timpul lor jucand diverse jocuri unde isi asuma roluri variate, pot sa penduleze mai usor intre virtual si real.

 

Tinerii adulti dintr-o familie au propriile lor motive ca sa incurajeze entuziasmul copiilor si al varstnicilor fata de camera video. Cand Martha Rodenbom a descoperit ca fiica ei, Elena, acum de patru ani, sta cu bucurie in fata computerului in apartamentul ei din New York, in timp ce bunica ei din Ohio ii citeste din carti cu poze, tocmai camera web a devenit astfel un mijloc pentru baby-sitting. “A fost o salvare”, spune Rodenbom, care a absolvit anul trecut Facultatea de Drept de la Universitatea Columbia. Intrucat conexiunea cu camera web este gratuita, multi parinti o pastreaza activa atat timp cat un bunic este dispus sa faca fete amuzante si sa scoata diverse sunete ce distreaza copilul.

 

Pentru adultii care stau pe langa astfel de copii, experienta poate fi insa destul de solicitanta. Dupa momentul cu sucul de mere pe care Alexandra l-a baut alaturi de bunicii ei, tatal ei a trebuit sa fuga dupa ea pe scari, cu laptopul in mana, pentru ca fetita s-a dus sa-si ia papusa preferata ca sa i-o arate bunicului, si apoi sa mearga mai departe cu laptopul in sufragerie, pentru ca Alexandra voia sa se joace de-a v-ati ascunselea si sa-i arate bunicului buricul. Apoi a venit in sfarsit vremea mesei si a putut si tatal sa se relaxeze.  

 

Includerea camerelor web in cele mai multe dintre modelele recente de lap­top­uri a contribuit la cresterea cu 20% a con­vorbirilor video in ultimul an, spune Rebecca Swensen, analist la compania de cercetare in tehnologie IDC. Companiile de internet promoveaza videochatul ca o extensie a mesageriei instant obisnuite si a serviciilor de telefonie prin internet. Google, spre exemplu, care face bani din reclamele inserate in popularul sau serviciu Gmail, a introdus recent capacitati video pentru acesta. Circa 20 de milioane de oameni din lumea intreaga au efectuat un apel video in ultima luna, spune Swensen. Militarii americani din Irak tin legatura cu cei de acasa prin webcam; parintii aflati in delegatii (inclusiv presedintele ales Barack Obama) le spun noapte buna copiilor lor din fata unui ecran si al unei camere web.